Reguli aplicate de ANAF pentru operațiunile intracomunitare în 2026
Nu există un document unic „puncte de vedere ANAF 2026" separat de lege — controlul și verificările ANAF pe operațiunile intracomunitare se raportează direct la textul Codului fiscal și la procedura declarației recapitulative. Mai jos, punctele concrete pe care le aplică efectiv organul fiscal.
1. Încadrarea corectă a operațiunii
Codul fiscal, art. 273 alin. (1): achiziția intracomunitară de bunuri înseamnă "obținerea dreptului de a dispune, ca și un proprietar, de bunuri mobile corporale expediate sau transportate la destinația indicată de cumpărător... către un stat membru, altul decât cel de plecare a transportului sau de expediere a bunurilor." Verificarea de fond ANAF pornește de aici: dacă bunul nu a traversat efectiv o frontieră intracomunitară (documente de transport, CMR, confirmare de primire), operațiunea nu poate fi tratată ca AIC, indiferent de cum a fost facturată.
2. Momentul exigibilității
Art. 284: faptul generator la AIC intervine la data la care ar interveni pentru o livrare similară în statul membru de achiziție; exigibilitatea — la data facturii furnizorului UE, a autofacturii, sau cel târziu în a 15-a zi a lunii următoare celei a faptului generator, dacă nu s-a emis factură/autofactură. Declararea într-o lună greșită (alta decât cea a exigibilității reale) e una dintre cele mai frecvente discrepanțe verificate.
3. Plafonul de 10.000 euro pentru scutirea micilor cumpărători/vânzători
Codul fiscal reglementează, pentru anumite categorii de persoane (agricultori la regim special, persoane parțial impozabile, entități scutite), un plafon de 10.000 euro anual sub care achizițiile intracomunitare nu sunt considerate operațiuni impozabile în România. Un plafon similar de 10.000 euro (echivalentul de 46.337 lei, stabilit prin art. 278^1 alin. (5)) se aplică distinct și pentru locul de prestare al anumitor servicii/vânzări la distanță către persoane neimpozabile din alt stat membru — depășirea lui mută locul operațiunii în statul membru al beneficiarului.
4. Corelarea D390 cu VIES
Procedura de administrare a declarațiilor recapitulative, aprobată prin OPANAF nr. 705/2020, descrie mecanismul prin care informațiile din D390 depuse la termen ajung, prin Centrul Național pentru Informații Financiare, în sistemul VIES, pentru confruntare automată cu declarațiile partenerilor din alte state membre. Discrepanțele dintre codurile A/S (achiziții bunuri/servicii) raportate de firma română și codurile L/T/R/P raportate de partenerul din alt stat membru declanșează, potrivit acestei proceduri, notificări automate de corectare — nu e o "opinie" discreționară a inspectorului, ci un rezultat mecanic al confruntării de date.
5. Codificarea corectă pe D390
Cele cinci categorii — L (livrări bunuri), T (livrări triunghiulare), R (regim agricultori), A (achiziții bunuri), P (prestări servicii), S (achiziții servicii) — nu sunt interschimbabile; ANAF verifică prin confruntare automată dacă tipul de operațiune (bun vs. serviciu, livrare vs. achiziție) corespunde codului folosit.
Ce nu trebuie confundat
Recomandările sau ghidurile informale publicate ocazional de ANAF pe pagina proprie nu au forță de lege — atunci când un asemenea material contrazice textul Codului fiscal, prevalează legea, nu interpretarea administrativă.