Reorganizarea judiciară vs faliment: diferențe
Ambele sunt proceduri de insolvență din Legea nr. 85/2014, dar au scopuri opuse. Reorganizarea judiciară încearcă să salveze firma: datoriile se plătesc dintr-un plan confirmat de judecătorul-sindic, iar activitatea continuă. Falimentul lichidează averea pentru plata creditorilor și se încheie cu radierea firmei.
Definițiile din lege
- Reorganizarea judiciară este procedura aplicată debitorului persoană juridică în insolvență „în vederea achitării datoriilor acestuia, conform programului de plată a creanțelor”. Presupune întocmirea, aprobarea, confirmarea și respectarea unui plan de reorganizare. Planul poate prevedea restructurare operațională sau financiară, modificarea capitalului social ori lichidarea parțială sau totală a unor active (Legea nr. 85/2014, art. 5 pct. 54).
- Procedura falimentului este procedura „care se aplică debitorului în vederea lichidării averii acestuia pentru acoperirea pasivului, urmată de radierea debitorului” din registrul în care este înmatriculat (art. 5 pct. 45).
Diferențele practice
| Reorganizare | Faliment | |
|---|---|---|
| Scop | plata datoriilor și continuarea activității | lichidarea averii |
| Document central | planul de reorganizare, cu program de plată obligatoriu (art. 133 alin. (2)) | tabelul creanțelor și distribuirea sumelor din lichidare |
| Durată | executarea planului nu poate depăși 3 ani de la confirmare (art. 133 alin. (3)) | până la lichidarea averii și închiderea procedurii |
| Rezultat | creanțele se modifică așa cum prevede planul (art. 140 alin. (1)) | radierea debitorului |
Cine poate propune planul: debitorul, cu aprobarea adunării generale, administratorul judiciar sau creditori care dețin împreună cel puțin 20% din creanțe. Termenul este, în principiu, de 30 de zile de la publicarea tabelului definitiv de creanțe (art. 132 alin. (1)).
Când reorganizarea se transformă în faliment
Judecătorul-sindic decide intrarea în faliment dacă, printre altele (art. 145 alin. (1)): - debitorul nu și-a declarat intenția de reorganizare sau nu s-a propus ori nu s-a confirmat niciun plan; - obligațiile din planul confirmat nu sunt îndeplinite sau activitatea în reorganizare aduce pierderi averii.
Orice creditor poate cere falimentul și dacă debitorul nu respectă planul sau acumulează datorii noi (art. 143 alin. (1)). În acest caz se revine la tabelul definitiv al creanțelor, din care se scad sumele deja plătite în plan (art. 140 alin. (1)).
În ambele proceduri, de la deschiderea insolvenței se suspendă de drept acțiunile judiciare și executările silite pentru creanțele asupra averii debitorului, inclusiv executările fiscale (art. 75 alin. (1)).
Ce înseamnă pentru contabilul creditorului
- TVA. Furnizorul își poate reduce baza de impozitare pentru factura neîncasată (Codul fiscal art. 287 lit. d)). La reorganizare, ajustarea este permisă de la pronunțarea hotărârii de confirmare a planului care modifică sau elimină creanța. La faliment, ajustarea este permisă de la data hotărârii de intrare în faliment.
- Impozit pe profit. Pierderea din scoaterea din evidență a creanței este deductibilă, printre altele, la punerea în aplicare a unui plan de reorganizare confirmat sau după închiderea procedurii de faliment prin hotărâre judecătorească (Codul fiscal art. 25 alin. (4) lit. h) pct. 1 și 2).
Exemplu. Firma are de încasat de la un client în insolvență o factură de 10.000 lei plus TVA. Planul confirmat reduce creanța cu 50%. De la data confirmării, furnizorul poate reduce baza de impozitare cu 5.000 lei și poate ajusta TVA aferentă, la cota din factura inițială și poate scoate din evidență, ca pierdere deductibilă, partea eliminată prin plan. Dacă debitorul ajunge ulterior în faliment, restul creanței urmează regulile falimentului.
De reținut
- Reorganizarea înseamnă un plan de plată de cel mult 3 ani și continuarea activității. Falimentul înseamnă lichidare și radiere (Legea nr. 85/2014, art. 5 pct. 45 și 54, art. 133 alin. (3)).
- Nerespectarea planului poate duce la faliment (art. 143 și art. 145).
- Pentru creditor, ajustarea TVA începe de la confirmarea planului sau de la intrarea în faliment (Codul fiscal art. 287 lit. d)).
- Pierderea din creanță devine deductibilă în condițiile Codului fiscal art. 25 alin. (4) lit. h).