Poate reprezentanța unei firme străine să vândă bunuri sau să presteze servicii în România?
Nu. Normele Codului fiscal spun clar că persoanele juridice străine, prin reprezentanțele înființate în România, nu sunt abilitate să desfășoare activități de producție, comerț sau prestări de servicii, iar reprezentanțele nu au calitatea de persoană juridică. Reprezentanța poate face activități auxiliare pentru firma-mamă (promovare, contacte, informare), dar nu poate factura vânzări sau servicii către clienți din România.
Diferența are și o consecință fiscală. Reprezentanța nu plătește impozit pe profit și nici impozit pe veniturile microîntreprinderilor. Datorează un impozit anual fix pe reprezentanță, indiferent dacă are sau nu venituri. Dacă activitatea reală depășește rolul de reprezentare, încadrarea ca reprezentanță nu mai corespunde faptelor.
Temeiul legal
„24. În scopul aplicării art. 235 din Codul fiscal: (1) Persoanele juridice străine, prin reprezentanțe înființate în România, nu sunt abilitate să desfășoare activități de producție, comerț sau prestări de servicii, aceste reprezentanțe neavând calitatea de persoană juridică." — Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal (HG 1/2016), Titlul VI, pct. 24 alin. (1) (norme art. 235 CF) (sursă: anaf_surse/hg_1_2016_norme_cod_fiscal.txt)
„Reprezentanța unei/unor persoane juridice străine, autorizată să funcționeze în România, potrivit legii, are obligația de a plăti un impozit anual, conform prezentului capitol." — Codul fiscal (Legea 227/2015), art. 235 (sursă: anaf_surse/cod_fiscal_227_2015_consolidat.txt)
„Impozitul pe reprezentanță pentru un an fiscal este de 18.000 lei." — Codul fiscal (Legea 227/2015), art. 236 alin. (1) (sursă: anaf_surse/cod_fiscal_227_2015_consolidat.txt)
„Reprezentanțele sunt obligate să conducă evidența contabilă prevăzută de legislația în vigoare din România." — Codul fiscal (Legea 227/2015), art. 237 alin. (4) (sursă: anaf_surse/cod_fiscal_227_2015_consolidat.txt)
Ce înseamnă concret:
- Interdicție: fără producție, comerț sau prestări de servicii în nume propriu. Reprezentanța nu este un sediu de afaceri care încasează de la clienți.
- Fără personalitate juridică: reprezentanța este o prelungire a firmei străine, autorizată să funcționeze potrivit legii. Autorizația poate fi retrasă în condițiile aceluiași act normativ (pct. 24 alin. (3) din norme).
- Impozit: 18.000 lei pe an fiscal, calculat proporțional cu lunile de existență în anul înființării sau desființării (art. 236 alin. (2) CF).
- Contabilitate: reprezentanța ține evidența contabilă după legislația românească, chiar dacă nu are venituri proprii din vânzări.
- Dacă firma străină vrea să vândă în România, are nevoie de o altă formă de prezență, potrivită activității. Alegerea formei depășește regimul reprezentanței și se analizează separat, inclusiv din perspectiva sediului permanent.
O firmă străină deschide o reprezentanță la București pentru a căuta distribuitori. Angajații reprezentanței organizează întâlniri și prezintă produse: activitate permisă. Dacă reprezentanța ar începe să emită facturi către clienți români pentru mărfurile firmei-mamă, ar desfășura comerț, ceea ce normele nu permit. Indiferent de activitate, pentru un an întreg reprezentanța datorează impozitul pe reprezentanță de 18.000 lei.
Ce se greșește în practică
- Reprezentanța este folosită ca „firmă" locală: emite facturi, încasează de la clienți și plătește TVA ca un comerciant.
- Se confundă reprezentanța cu o societate românească (SRL) și i se aplică regimul micro sau al impozitului pe profit.
- Se uită că impozitul de 18.000 lei se datorează chiar și în anii fără nicio activitate efectivă.
- Nu se ține evidență contabilă, pe motiv că reprezentanța „nu are venituri".
Ce face iConta.eu
iConta.eu este gândit pentru societăți care își țin contabilitatea completă (SRL, PFA), cu facturare, TVA și declarații. Pentru reprezentanțe, aplicația nu oferă încă în lista de declarații a firmei declarația privind impozitul pe reprezentanță. Evidența contabilă a reprezentanței se poate ține cu funcțiile de contabilitate generală (note contabile, extrase de cont), iar calculul și declararea impozitului pe reprezentanță rămân în sarcina contabilului.