Reprezentantul fiscal pentru TVA în alt stat membru
O firmă din România ajunge uneori să aibă obligația de a se înregistra în scopuri de TVA în alt stat membru — de exemplu pentru un depozit local sau pentru vânzări care depășesc un prag. Întrebarea firească e dacă trebuie să numească un reprezentant fiscal acolo. Răspunsul depinde de legislația acelui stat, nu de Codul fiscal românesc — dar Codul fiscal arată, în oglindă, cum tratează România situația inversă, a firmelor străine care se înregistrează aici.
Temeiul legal
„Persoana impozabilă stabilită în Uniunea Europeană, dar nu în România, care are obligația să se înregistreze în scopuri de TVA în România, poate, în condițiile stabilite prin normele metodologice, să își îndeplinească această obligație prin desemnarea unui reprezentant fiscal. Persoana impozabilă nestabilită în Uniunea Europeană care are obligația să se înregistreze în scopuri de TVA în România este obligată, în condițiile stabilite prin normele metodologice, să se înregistreze prin desemnarea unui reprezentant fiscal." — Codul fiscal (Legea 227/2015), art. 316 alin. (7) (sursă: anaf_surse/cod_fiscal_227_2015_consolidat.txt)
Această regulă arată principiul pe care, de regulă, îl aplică simetric fiecare stat membru pentru firmele străine care se înregistrează pe teritoriul lui:
- O firmă stabilită în UE, dar nu în statul unde trebuie să se înregistreze, are de obicei opțiunea de a desemna un reprezentant fiscal sau de a se înregistra direct — așa procedează România, conform textului de mai sus, pentru firme din alte state UE.
- O firmă stabilită în afara UE e, de regulă, obligată să desemneze un reprezentant fiscal — la fel prevede România pentru firmele nestabilite în UE.
- Condițiile concrete — cine poate fi reprezentant, ce răspundere are, ce documente se depun — se stabilesc prin normele metodologice ale fiecărui stat membru, care transpun aceleași principii ale Directivei 2006/112/CE, dar cu particularități naționale.
Ce se greșește în practică
- Se aplică regulile din Codul fiscal românesc (art. 316 alin. (7)) unei înregistrări în alt stat membru, deși condițiile de acolo — cine e obligat, cine poate opta — sunt stabilite de legea acelui stat, nu de legea română.
- Se presupune că un reprezentant fiscal e mereu necesar, deși multe state UE permit firmelor din alte state membre înregistrarea directă, fără reprezentant, exact cum permite și România conform textului de mai sus.
- Nu se verifică dacă statul de înregistrare cere reprezentant fiscal specific sau acceptă un agent fiscal cu rol mai restrâns — termenii nu sunt uniformi de la un stat la altul.
Ce face iConta.eu
iConta.eu nu gestionează înregistrarea sau raportarea TVA a firmelor românești în alt stat membru — aplicația operează în perimetrul fiscal românesc (declarațiile către ANAF). Pentru obligații de TVA apărute într-un alt stat membru, inclusiv desemnarea unui reprezentant fiscal acolo, firma trebuie să se raporteze la un consultant sau la autoritatea fiscală din statul respectiv.