Când se reține impozitul la sursă pentru un nerezident: ce înseamnă „plata venitului”?

Pentru veniturile nerezidenților, faptul generator al reținerii nu este factura și nici înregistrarea cheltuielii. Momentul relevant este plata venitului. Codul fiscal art. 224 alin. (5) prevede că impozitul „se calculează, respectiv se reține în momentul plății venitului”, se declară și se plătește până la data de 25 inclusiv a lunii următoare.

Definiția legală

Art. 224 alin. (3): prin plată a unui venit se înțelege îndeplinirea obligației de a pune fonduri la dispoziția creditorului în maniera stabilită prin contract sau prin alte înțelegeri convenite între părți care conduc la stingerea obligațiilor contractuale.

Rezultă două criterii:

• fondurile ajung la dispoziția nerezidentului în modul convenit, de exemplu prin transfer în contul indicat în contract;
• operațiunea stinge, total sau parțial, obligația contractuală.

O factură neplătită la 31 decembrie nu declanșează reținerea, chiar dacă cheltuiala e înregistrată contabil. La o plată parțială se reține impozitul aferent sumei plătite.

Cine reține și cum se declară

Art. 224 alin. (1): impozitul se calculează, se reține, se declară și se plătește de plătitorul de venit. Impozitul reținut se declară până la termenul de plată. În normele Codului fiscal (HG 1/2016, Titlul VI, pct. 7), obligația este descrisă ca stopaj la sursă. Dacă cheltuiala aparține unui sediu permanent din România al unui nerezident, reținerea o face sediul permanent.

Cursul de schimb

Pentru plățile în valută, impozitul se calculează în lei la cursul BNR din ziua plății către nerezident (art. 224 alin. (5); HG 1/2016, Titlul VI, pct. 11 alin. (1)). Nu se folosește cursul de la data facturii.

Situații cu regulă proprie

• Dobânzi la depozite și conturi bancare din România: impozitul se reține la înregistrarea dobânzii în cont sau la răscumpărare (art. 224 alin. (6)). Dobânda capitalizată se impozitează la înregistrare, la răscumpărare sau la transformarea în împrumut ori capital (alin. (8)).
• Dobânda negativă nu este considerată plată de venit (HG 1/2016, Titlul VI, pct. 8).
• Dividende distribuite și neplătite până la sfârșitul anului aprobării: impozitul se declară și se plătește până la 25 ianuarie a anului următor, deși plata nu a avut loc (art. 224 alin. (5)).

Exemplu

Un consultant din Franța facturează în noiembrie 2026 servicii de consultanță de 10.000 euro. Firma plătește 6.000 euro pe 15 decembrie 2026 și 4.000 euro pe 20 ianuarie 2027. Venitul intră la art. 223 alin. (1) lit. i).

• Pentru plata din 15 decembrie se reține impozitul aferent celor 6.000 euro, la cursul BNR din 15 decembrie. Termenul de declarare și plată este 25 ianuarie 2027.
• Pentru plata din 20 ianuarie se reține impozitul aferent celor 4.000 euro, la cursul din 20 ianuarie. Termenul este 25 februarie 2027.

Dacă la data fiecărei plăți există certificat de rezidență fiscală, se aplică și cota din convenție (art. 230 alin. (2)).

Pași practici

1. Leagă reținerea de extrasul bancar, nu de factură.
2. Verifică certificatul de rezidență la data fiecărei plăți.
3. Convertește la cursul BNR din ziua plății.
4. Declară și plătește până pe 25 ale lunii următoare plății.
5. Include plata în declarația anuală pe beneficiari prevăzută de art. 231 alin. (1).

De reținut

• Plata înseamnă punerea fondurilor la dispoziția creditorului, cu stingerea obligației contractuale (art. 224 alin. (3)).
• Reținerea se face la plată, iar termenul de declarare și plată este 25 ale lunii următoare (art. 224 alin. (5)).
• Se folosește cursul BNR din ziua plății.
• Dobânzile bancare și dividendele distribuite și neplătite au reguli speciale.

Toate ghidurile · ← iConta.eu · Termeni și condiții