Risc fiscal ridicat: ce urmărește ANAF și ce poate face contabilul firmei
Din 2026, majoritatea inspecțiilor fiscale trebuie derulate pe baza analizei de risc. Selecția firmelor pentru control nu mai e discreționară — se face pe scor, generat de algoritmi interni, pe baza unor criterii definite prin acte normative.
Pentru un cabinet, asta schimbă natura muncii preventive. Nu mai e vorba de a fi corect și a spera; e vorba de a înțelege ce alimentează scorul.
Ce știm și ce nu
Criteriile generale de risc fiscal sunt prevăzute în Codul de procedură fiscală și au fost detaliate în subcriterii printr-un ordin al președintelui ANAF.
Metodologia completă — ponderile, pragurile, modul exact de calcul al scorului — nu e publică. ANAF folosește un algoritm intern, alimentat de datele din declarații, SAF-T, e-Factura și situații financiare.
Pe baza scorului, firmele se împart în trei categorii: risc scăzut, risc mediu, risc ridicat. Ultima intră cu prioritate în vizorul inspectorilor.
Dreptul pe care puține firme îl folosesc
De la 1 ianuarie 2026 e în vigoare o prevedere stabilită de mai mulți ani: firmele pot cere ANAF să le comunice încadrarea de risc.
E cel mai util lucru din tot articolul. Într-un sistem în care controalele se declanșează pe scor, iar scorul nu e vizibil, cererea periodică a încadrării transformă o necunoscută într-o informație de lucru.
Recomandarea practică: cereți încadrarea periodic, pe clienții importanți. Dacă rezultatul e „risc ridicat", aveți timp să identificați cauza și să o corectați înainte de control.
Criteriile cantitative
Din categoriile reglementate, cele cantitative includ:
- obligații fiscale restante — orice sumă neplătită, indiferent de mărime;
- dezechilibru între capitaluri și datorii — structura bilanțieră;
- tranzacții cu entități inactive fiscal — verificarea partenerilor devine parte din propria conformare;
- nivelul veniturilor declarate raportat la indicatori de referință.
Criteriile calitative și comportamentale
Aici intră comportamentul declarativ, iar din practica fiscală rezultă patru situații care atrag constant atenția:
Diferențe între declarații. Informații necoerente între formulare — D300 față de D394, D406 față de D300, e-Factura față de SAF-T. Cross-verificarea automată e chiar mecanismul pe care ANAF îl extinde.
Inconsecvențe între evidența contabilă și documentele justificative. Documente lipsă sau incomplete ridică semne de întrebare privind realitatea operațiunilor.
Erori repetate. Rectificativele frecvente indică deficiențe în procesul de raportare, chiar dacă fiecare rectificare în parte e corectă.
Întârzieri repetate. Depunerea cu întârziere sau plata cu întârziere, ca tipar, nu ca incident.
Consecințele încadrării
O firmă cu risc fiscal ridicat intră într-un regim de atenție specială:
- verificare mai rapidă și selecție prioritară pentru control;
- întârzieri la rambursările de TVA — consecința cu impactul financiar cel mai direct;
- notificări oficiale de conformare;
- controale mai frecvente și mai aprofundate.
Se adaugă efectul indirect, dar real: partenerii care verifică statutul fiscal al furnizorilor pot reacționa.
Ce s-a schimbat recent
Criteriile au fost actualizate prin Ordinul comun nr. 1826/2372/2025, cu modificări privind, printre altele, domiciliul fiscal și solicitările de restituire.
Ministerul Finanțelor, prin ANAF și Autoritatea Vamală Română, a propus modificarea Ordinului comun nr. 417/1204/2025 pentru a corecta neconcordanțe între criteriile actuale și comportamentul real al operatorilor economici, în special în domeniul produselor accizabile. Direcția propusă: evaluare mai precisă, cu componentă calitativă, istoric fiscal, gravitatea abaterilor și corelare cu rezultatele controalelor.
Camera Consultanților Fiscali a semnalat că certificarea declarațiilor fiscale nu fusese inclusă în ordinul privind subcriteriile, deși trebuie luată în calcul la analiza de risc. Ministerul Finanțelor a confirmat că propunerea e justificată și urmează să fie implementată.
Ce poate face concret un cabinet
Reconcilierea între declarații, înainte de depunere. Diferența găsită de contabil e o corectură; aceeași diferență găsită de algoritm e un punct de risc. Confruntați D300 cu D394, D406 cu D300, e-Factura cu evidența.
Zero restanțe, oricât de mici. Un accesoriu de câțiva lei rămas neplătit contează la criteriul obligațiilor restante la fel ca o datorie mare.
Vectorul fiscal curat. O obligație declarativă rămasă activă din activități încetate produce restanțe fictive care alimentează scorul.
Verificarea partenerilor. Tranzacțiile cu entități inactive fiscal sunt criteriu de risc. Verificarea în registrul contribuabililor inactivi înainte de a înregistra o factură e o operațiune de câteva secunde.
Reducerea rectificativelor. Fiecare rectificare e un semnal. Un proces de verificare înainte de depunere valorează mai mult decât corectitudinea obținută prin corecții succesive.
Cererea periodică a încadrării. Singurul mod de a ști unde stă firma.
Ce se pregătește
Modificarea recentă a listei criteriilor generale din Codul de procedură fiscală indică o schimbare de abordare în activitatea ANAF, condiționată însă de operaționalizarea sistemului informatic de tip Big Data.
Direcția e clară: selecția pe date, nu pe sesizări. Iar datele vin din SAF-T, e-Factura și declarații — surse pe care ANAF le are deja.
Temeiul legal
- Codul de procedură fiscală — criteriile generale de risc fiscal și analiza de risc ca bază pentru inspecție;
- Ordinul președintelui ANAF privind subcriteriile de risc;
- Ordinul comun nr. 1826/2372/2025 — actualizarea criteriilor;
- Ordinul comun nr. 417/1204/2025 — criterii pentru operatorii cu produse accizabile, în curs de modificare;
- Codul fiscal, art. 375 alin. 11 și art. 435 alin. 3¹ — evaluarea riscului în domeniul accizelor.
De reținut
Scorul de risc nu e public, dar încadrarea se poate cere. E singura pârghie concretă pe care o are o firmă într-un sistem bazat pe algoritm.
Iar ce alimentează scorul e, în mare parte, ceea ce cabinetul controlează deja: coerența dintre declarații, absența restanțelor, un vector fiscal curat și puține rectificative. Nu e nimic exotic — e disciplina obișnuită, făcută consecvent.