Firmă românească absorbită de o societate din UE: cine recuperează pierderea fiscală?
Pierderea fiscală a societății românești care dispare într-o fuziune cu o societate din alt stat membru se recuperează de sediul permanent al societății beneficiare situat în România. Nu o recuperează societatea străină la sediul ei principal și nici altă entitate din grup. Pierderea rămâne legată de baza de impozitare românească, adică de activitatea care continuă în România prin sediul permanent.
Pentru contabilul firmei absorbite, asta înseamnă că istoricul pierderilor nerecuperate trebuie predat sediului permanent și urmărit în continuare acolo, în declarațiile lui de impozit pe profit.
Temeiul legal
„Referitor la operațiunile menționate la alin. (1) lit. a) , în situația în care societatea cedentă înregistrează pierdere fiscală, determinată potrivit prezentului titlu, aceasta se recuperează de către sediul permanent al societății beneficiare situat în România." — Codul fiscal (Legea 227/2015), art. 33 alin. (6) (sursă: anaf_surse/cod_fiscal_227_2015_consolidat.txt)
„Pierderile fiscale anuale stabilite prin declarația de impozit pe profit, începând cu anul 2024/anul fiscal modificat care începe în anul 2024, după caz, se recuperează din profiturile impozabile realizate, în limita a 70% inclusiv, în următorii 5 ani consecutivi." — Codul fiscal (Legea 227/2015), art. 31 alin. (1) (sursă: anaf_surse/cod_fiscal_227_2015_consolidat.txt)
Elementele regulii:
- Operațiunile vizate. Fuziunile, divizările, transferurile de active și schimburile de acțiuni între societăți din cel puțin două state membre, dintre care una din România (art. 33 alin. (1) lit. a)).
- Ce pierdere. Pierderea fiscală a societății cedente, determinată după regulile titlului privind impozitul pe profit din Codul fiscal român.
- Cine o recuperează. Sediul permanent din România al societății beneficiare (alin. (6)). Pentru o persoană juridică străină, recuperarea se face luând în calcul doar veniturile și cheltuielile atribuibile sediului permanent (art. 31 alin. (4)).
- În ce limite. Art. 33 alin. (6) nu stabilește limite proprii. Lectura coerentă este că se aplică regulile generale de la art. 31: pentru pierderile din 2024 încoace, recuperarea se face în limita a 70% din profitul impozabil, în următorii 5 ani consecutivi.
- Condiția practică: să existe un sediu permanent. Textul presupune că activitatea continuă în România printr-un sediu permanent. Dacă după fuziune nu rămâne niciun sediu permanent în România, legea nu indică cine ar mai putea recupera pierderea. Situația trebuie analizată înainte de structurarea operațiunii.
- Diferența față de fuziunea internă. La fuziunile între firme românești, pierderea se recuperează de contribuabilii care preiau patrimoniul, proporțional cu activele transferate (art. 31 alin. (2)). La cea transfrontalieră, legea numește direct sediul permanent din România.
SC Exemplu SRL este absorbită la 1 iulie 2026 de o societate din Germania. Are o pierdere fiscală nerecuperată de 500.000 lei, provenită din 2024 și 2025. Activitatea din România continuă printr-un sediu permanent al societății germane.
- Pierderea de 500.000 lei trece la sediul permanent din România.
- În 2027, sediul permanent are un profit impozabil, înainte de recuperare, de 400.000 lei.
- Recuperare maximă în 2027: 400.000 × 70% = 280.000 lei.
- Profit impozabil după recuperare: 400.000 − 280.000 = 120.000 lei; impozit: 120.000 × 16% = 19.200 lei.
- Pierdere rămasă: 500.000 − 280.000 = 220.000 lei, recuperabilă în anii următori, în limita celor 5 ani socotiți pentru fiecare pierdere anuală.
Societatea-mamă din Germania nu poate deduce în România această pierdere din alte venituri ale ei.
Ce se greșește în practică
- Pierderea se consideră pierdută la radierea firmei românești, deși legea o transferă sediului permanent.
- Recuperarea se aplică integral, fără plafonul de 70%, sau peste termenul de 5 ani al fiecărei pierderi.
- Se aplică regula internă de proporționalitate cu activele, specifică fuziunilor între firme românești.
- Nu se predau sediului permanent declarațiile și registrul pierderilor cedentei, iar recuperarea nu mai poate fi dovedită.
- Operațiunea se structurează fără să rămână vreun sediu permanent în România, iar soarta pierderii devine incertă.
Ce face iConta.eu
iConta.eu nu are un modul dedicat fuziunilor transfrontaliere. În declarația 101, pierderea fiscală din anii anteriori și suma recuperată în an se completează de contabil, iar aplicația determină profitul impozabil și impozitul pe profit de 16%. Plafonul de 70% nu se calculează automat. Urmărirea pierderii preluate de la cedentă, pe ani și pe termene, rămâne în sarcina contabilului sediului permanent.