Salariații cu domiciliul în alt stat: contribuții și impozit
Când o firmă din România angajează o persoană cu domiciliul în altă țară — de exemplu într-un stat membru UE — regulile de impozit pe venit și de contribuții sociale nu urmează automat sistemul „standard" aplicat unui salariat rezident cu domiciliul în România. Statutul de rezidență fiscală și legislația de securitate socială aplicabilă se stabilesc separat, fiecare după criterii proprii.
Temeiul legal
„în cazul persoanelor fizice nerezidente, care desfășoară activitate dependentă în România, venitului salarial net din această activitate dependentă;" — Legea nr. 227/2015, art. 59 alin. (1) lit. d) (sursă: anaf_surse/cod_fiscal_227_2015_consolidat.txt)
„Persoanele fizice care realizează venituri din salarii sau asimilate salariilor și/sau din activități independente, atât în România, cât și pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, al unui stat membru al Spațiului Economic European sau al Confederației Elvețiene pentru care autoritățile competente ale acestor state sau organismele desemnate ale acestor autorități stabilesc că, pentru veniturile realizate în afara României, legislația aplicabilă în domeniul contribuțiilor sociale obligatorii este cea din România, au obligația plății contribuțiilor sociale obligatorii prevăzute la art. 2 alin. (2), după caz." — Legea nr. 227/2015, art. 216 alin. (1) (sursă: anaf_surse/cod_fiscal_227_2015_consolidat.txt)
Ce rezultă din text:
- Pentru impozitul pe venit, o persoană nerezidentă care lucrează efectiv în România datorează impozit doar pe venitul salarial net din activitatea desfășurată aici (art. 59 alin. (1) lit. d)) — regula de rezidență (domiciliu, centrul intereselor vitale, 183 de zile) decide dacă persoana e „rezidentă" sau „nerezidentă" din perspectivă fiscală românească.
- Pentru contribuțiile sociale ale persoanelor care lucrează atât în România, cât și într-un stat UE/SEE/Elveția, legislația aplicabilă (română sau a celuilalt stat) se stabilește de autoritățile competente ale statelor implicate, conform normelor europene de coordonare a sistemelor de securitate socială — nu automat după domiciliu (art. 216 alin. (1)).
- Dacă autoritățile stabilesc că legislația română e cea aplicabilă, contribuțiile se calculează și se declară potrivit regulilor obișnuite din Titlul V al Codului fiscal.
Ce se greșește în practică
- Se presupune că un salariat cu domiciliul în alt stat e automat „nerezident" din perspectiva impozitului pe venit, fără verificarea criteriilor de rezidență fiscală (centrul intereselor vitale, prezența peste 183 de zile).
- Se calculează contribuțiile sociale exclusiv după regulile românești, fără verificarea legislației europene de coordonare, care poate stabili că un alt stat e competent pentru contribuțiile sociale ale salariatului respectiv.
- Se ignoră obligația de înregistrare fiscală separată pentru contribuțiile aferente veniturilor realizate în afara României, prevăzută la art. 217, pentru persoanele aflate în situațiile de la art. 216 alin. (3)-(4).
Ce face iConta.eu
La data acestui ghid, iConta.eu calculează salariul, CAS, CASS, CAM și impozitul pe venit după regulile standard aplicabile unui angajat cu contract individual de muncă la un angajator din România, folosind cotele din registrul de cote al aplicației. Aplicația nu determină automat statutul de rezidență fiscală al unui salariat sau legislația de securitate socială aplicabilă potrivit normelor europene de coordonare — aceste verificări, esențiale pentru salariații cu domiciliul în alt stat, rămân în sarcina utilizatorului sau a contabilului.