Salariatul primește avantaje de la firma-mamă din străinătate: cine calculează și declară impozitul?
Dacă firma-mamă nerezidentă acordă și plătește direct salariatului filialei române un avantaj (abonament, bonus, asigurare), regula de bază e că impozitul se calculează, se declară și se plătește de salariat. Angajatorul român nu are obligația, dar poate opta să o preia. Dacă avantajul trece prin angajator, obligația e a angajatorului.
Cine are obligația, după cum circulă banii
Codul fiscal art. 78 alin. (2^1) împarte obligația pentru avantajele primite de la terți în baza contractului de muncă: - lit. a): angajatorul rezident, când avantajele sunt acordate de alte entități, dar „plata se efectuează prin intermediul angajatorului”; - lit. b): plătitorul rezident fiscal român, când avantajul e acordat de altă entitate decât angajatorul.
Pentru terții nerezidenți se aplică art. 82 alin. (2^1): „În cazul contribuabililor care obțin avantaje în bani și/sau în natură de la terți care nu sunt rezidenți fiscali români, impozitul se calculează, se declară și se plătește de către contribuabil.” Termenul este cel de la art. 82 alin. (2): lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare, cu impozitul stabilit potrivit art. 78.
Excepția e la art. 82 alin. (2^2): „angajatorul rezident poate opta pentru calcularea, reținerea și plata impozitului pe venit datorat.”
Contribuțiile urmează aceeași logică
Pentru CAS, art. 146 alin. (2^1) lit. c) pune obligația în sarcina persoanei fizice când avantajele sunt „acordate și plătite direct persoanei fizice de plătitori de venituri care nu sunt rezidenți fiscali români, alții decât angajatorul”. Art. 146 alin. (2^2) permite angajatorului să opteze pentru calcul, reținere și plată. Aceleași reguli sunt la art. 168 alin. (2^1)-(2^2) pentru CASS și la art. 220^6 alin. (2^1)-(2^2) pentru CAM.
Declararea contribuțiilor revine celui care are obligația de calcul (art. 147 alin. (1^1)), prin declarația de la art. 147 alin. (1), adică declarația privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate.
Exemplu
Firma-mamă din Germania plătește direct unui salariat al filialei din Cluj un abonament medical premium de 1.000 lei pe lună. Filiala nu optează.
- CAS 25% (art. 138 lit. a)): 250 lei;
- CASS 10% (art. 156): 100 lei;
- baza de impozit: 1.000 − 250 − 100 = 650 lei;
- impozit 10%: 65 lei;
- CAM 2,25% (art. 220^3 alin. (1)): 22,50 lei.
Salariatul declară și plătește aceste sume lunar, până pe 25. Dacă filiala optează pentru art. 82 alin. (2^2) și art. 146 alin. (2^2), calculul, reținerea și plata trec la ea.
Ce face contabilul filialei
- Cere grupului lista avantajelor plătite direct salariaților din România, lunar.
- Stabilește, pentru fiecare avantaj, dacă plata trece prin filială (art. 78 alin. (2^1) lit. a)) sau vine direct de la nerezident (art. 82 alin. (2^1)).
- Decide cu conducerea dacă filiala optează pentru preluarea obligațiilor. Varianta asta scutește salariații de declarații lunare proprii.
- Dacă nu optează, informează salariații în scris că obligația de declarare și plată le revine lor.
De reținut
- Avantaj plătit direct de nerezident: salariatul calculează, declară și plătește (Codul fiscal art. 82 alin. (2^1)).
- Angajatorul român poate opta să preia impozitul (art. 82 alin. (2^2)) și contribuțiile (art. 146 alin. (2^2), art. 168 alin. (2^2)).
- Avantaj plătit prin angajator: obligația e a angajatorului (art. 78 alin. (2^1) lit. a)).