Un sediu permanent în străinătate afectează regimul micro din România?
Un sediu permanent deschis în străinătate nu scoate, prin el însuși, firma din regimul micro — art. 47 nu îl menționează printre condițiile de eligibilitate sau printre excluderi. Diferența reală apare la modul de impozitare a veniturilor produse de acel sediu, unde Titlul III (micro) e mult mai sărac în instrumente decât Titlul II (profit).
Temeiul legal
„Impozitul plătit unui stat străin se scade din impozitul pe profit, dacă se aplică prevederile convenției de evitare a dublei impuneri încheiate între România și statul străin. [...] Dacă o persoană juridică română obține venituri dintr-un stat străin prin intermediul unui sediu permanent [...], impozitul plătit către statul străin [...] se scade din impozitul pe profit determinat potrivit prevederilor prezentului titlu." — Legea 227/2015, art. 39 alin. (1)-(2), Titlul II (sursă: anaf_surse/cod_fiscal_227_2015_consolidat.txt)
„Baza impozabilă a impozitului pe veniturile microîntreprinderilor o constituie veniturile din orice sursă, din care se scad: [...]." — Legea 227/2015, art. 53 alin. (1), Titlul III (sursă: anaf_surse/cod_fiscal_227_2015_consolidat.txt)
Diferența e structurală: art. 39 (mecanismul de credit fiscal pentru evitarea dublei impuneri) face parte din Titlul II — Impozitul pe profit — și nu e reluat, sub nicio formă, în Titlul III — Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor. Așadar o microîntreprindere românească cu sediu permanent în străinătate:
- include veniturile sediului permanent în baza impozitului micro de 1%, ca „venituri din orice sursă" (art. 53), fără excepție legată de existența unui sediu permanent;
- nu are la dispoziție, în Titlul III, un mecanism explicit de scădere a impozitului plătit deja pentru acel sediu în celălalt stat, spre deosebire de o firmă plătitoare de impozit pe profit, care poate folosi art. 39.
Ce se greșește în practică
- Se aplică prin analogie art. 39 (credit fiscal) și la o microîntreprindere, deși acel articol face parte expres din Titlul II și nu e menționat în Titlul III.
- Se consideră că deschiderea unui sediu permanent extern schimbă automat regimul fiscal al firmei-mamă din micro în profit — legea nu prevede o astfel de trecere obligatorie doar pe acest temei.
- Se omite verificarea impactului veniturilor sediului permanent asupra plafonului de 100.000 euro, care se calculează la nivelul întregii persoane juridice române, nu doar al activității din țară.
Ce face iConta.eu
La data acestui ghid, iConta.eu nu are o funcționalitate dedicată sediilor permanente din străinătate — nici pentru evidența separată a veniturilor/cheltuielilor unui astfel de sediu, nici pentru aplicarea unui eventual credit fiscal. Aplicația oferă evidența contabilă și fiscală generală (calculul impozitului micro sau profit pe baza datelor introduse), iar tratamentul specific al unui sediu permanent extern rămâne o analiză separată, condusă de contabil pe baza convenției de evitare a dublei impuneri aplicabile și, după caz, cu sprijinul art. 39 dacă firma trece la impozit pe profit.