Servicii prestate în România de o firmă nerezidentă: când intră la impozit reținut la sursă?
Când o firmă străină vine în România și prestează efectiv un serviciu aici, venitul plătit de clientul român este, ca regulă, venit impozabil al nerezidentului. Plătitorul reține impozitul la sursă. Regula are două limite importante: transportul internațional și activitățile care ajung să constituie un sediu permanent în România (Codul fiscal art. 223).
Regula
Printre veniturile impozabile obținute din România de nerezidenți se află „venituri din servicii prestate în România, exclusiv transportul internațional și prestările de servicii accesorii acestui transport” (art. 223 alin. (1) lit. k)). Criteriul este locul unde se prestează efectiv serviciul. Serviciile de management și consultanță sunt tratate separat, la lit. i). Ele sunt impozabile dacă sunt plătite de un rezident, indiferent unde se prestează.
Impozitul se calculează, se reține și se plătește de plătitorul venitului (art. 224 alin. (1)). Cota este de 16% din venitul brut (art. 224 alin. (4) lit. d)). Impozitul se reține la plată și se declară și se plătește până pe 25 a lunii următoare, la cursul BNR din ziua plății (art. 224 alin. (5)).
Limita 1: transportul internațional
Transportul internațional înseamnă transportul de pasageri sau bunuri în trafic internațional, plus activitățile auxiliare strâns legate de el. Nu intră aici transportul operat exclusiv între localități din România (HG 1/2016, normele Titlului VI, pct. 4).
Limita 2: sediul permanent
Veniturile atribuibile unui sediu permanent din România nu se impozitează prin reținere la sursă. Ele urmează regimul impozitului pe profit (art. 223 alin. (2) lit. a)). Sediul permanent este un loc prin care nerezidentul își desfășoară activitatea, integral sau parțial (art. 8 alin. (1)). Pentru servicii, cea mai frecventă situație este cea de la art. 8 alin. (3): un șantier, un proiect de construcție, un montaj sau activități de supervizare legate de acestea constituie sediu permanent „numai dacă șantierul, proiectul sau activitățile durează mai mult de 6 luni”.
Exemplu
O firmă germană montează o linie de producție în fabrica unui client român: - Montajul durează 4 luni și costă 500.000 lei. Nu există sediu permanent. La plata facturii, clientul reține 16% × 500.000 = 80.000 lei, dacă nu se aplică o cotă mai favorabilă din convenție. Declară și plătește suma până pe 25 a lunii următoare plății. - Montajul durează 8 luni. Activitatea constituie sediu permanent (art. 8 alin. (3)). Venitul trece la impozitul pe profit, pe care sediul permanent îl calculează pe profit, nu pe încasări (art. 223 alin. (2) lit. a)). Clientul nu reține impozit la sursă pe acest venit.
Convenția și certificatul de rezidență
Dacă România are convenție de evitare a dublei impuneri cu statul prestatorului, cota aplicată nu poate depăși cota din convenție. Se aplică cota mai favorabilă (art. 230 alin. (1)). Condiția este ca prestatorul să prezinte certificatul de rezidență fiscală în momentul plății (art. 230 alin. (2)). Fără certificat, se reține 16%.
Pași practici
- Stabilește unde s-a prestat efectiv serviciul: în România sau în afara ei.
- Verifică durata activității pe teren. Peste 6 luni, la construcții și montaj, discuția se mută la sediul permanent.
- Cere certificatul de rezidență fiscală înainte de prima plată.
- Declară impozitul reținut până pe 25 a lunii următoare plății. Anual, depune declarația pe fiecare beneficiar (D207), până în ultima zi a lunii februarie (art. 231 alin. (1)).
De reținut
- Serviciile prestate fizic în România de un nerezident sunt impozabile, cu reținere la sursă de 16%.
- Transportul internațional este exclus. Transportul operat doar între localități din România nu este.
- Un șantier sau un montaj de peste 6 luni creează sediu permanent, iar venitul trece la impozitul pe profit.