Garanția SGR pentru ambalaje: obligațiile comerciantului și tratamentul contabil
Sistemul de garanție-returnare pentru ambalaje primare nereutilizabile a fost stabilit prin HG nr. 1074/2021, republicată.
Mecanismul e simplu de descris: cumpărătorul plătește o garanție de 50 de bani pentru fiecare recipient din sticlă, plastic sau metal cu volum între 0,1 și 3 litri, marcat cu logoul specific. După consum, ambalajul se returnează la un punct de colectare, iar garanția se restituie — fără bon fiscal și fără obligația de a fi fost cumpărat din același magazin.
Complicația e în evidență, nu în mecanism.
Obligațiile comerciantului
Art. 6 din HG nr. 1074/2021 stabilește, printre principalele obligații:
- înregistrarea în sistem — comercianții cu amănuntul care vând produse în ambalaje nereutilizabile sunt obligați să se înregistreze în SGR;
- încheierea unui contract cu administratorul sistemului;
- utilizarea programului informatic pus la dispoziție de administrator, pentru raportarea ambalajelor comercializate și a garanțiilor aferente;
- ținerea evidenței numărului total de produse în ambalaje SGR comercializate, defalcat pe tip de produse;
- indicarea valorii garanției la raft și pe documentele fiscale;
- plata garanției către operatorii de la care achiziționează produse ambalate;
- restituirea garanției la momentul returnării ambalajelor.
Raportarea și plata sunt lunare, indiferent de volumul manipulat.
Restituirea către consumator
Art. 14 alin. 2 din HG nr. 1074/2021 prevede modalitățile:
- când ambalajele sunt preluate manual la punctul de returnare, valoarea garanției se restituie în numerar, prin voucher sau prin transfer bancar;
- pentru preluarea automată, prin echipament, se aplică modalitățile prevăzute pentru acest caz.
Regimul TVA
Punctul care a rămas mult timp neclar și care s-a lămurit prin completarea Codului fiscal.
Garanția percepută pe lanțul de comercializare — de producători, distribuitori și comercianți — nu reprezintă contravaloarea unei livrări de bunuri sau a unei prestări de servicii în sfera TVA.
Deci garanția nu se taxează la fiecare verigă. Circulă ca sumă distinctă, nu ca element al bazei de impozitare.
Garanțiile aferente ambalajelor nereturnate la finalul anului calendaristic se consideră contravaloarea unei livrări de bunuri efectuate de administratorul sistemului, care are obligația colectării TVA în decontul aferent.
Deci TVA-ul apare o singură dată, la administrator, pe partea nereturnată — nu la comerciant.
Până la clarificarea legislativă, Codul fiscal conținea prevederi doar pentru ambalajele reutilizabile care circulă între furnizori și clienți prin schimb, fără facturare, ori care au fost facturate și sunt returnate — art. 286 alin. 4 lit. d) și art. 287. Cele nereutilizabile nu erau acoperite.
Înregistrarea în contabilitate
Ministerul Finanțelor a publicat precizări privind tratamentul contabil al garanțiilor reținute și restituite.
Reperele:
- operațiunile de reținere și de restituire a garanției se înregistrează pe baza documentelor justificative care atestă efectuarea lor;
- reflectarea se face conform reglementărilor contabile aprobate prin OMFP nr. 1802/2014;
- se aplică și OMFP nr. 2634/2015 privind documentele financiar-contabile, cu regula de la art. 6: entitățile care desfășoară activități specifice unor domenii pentru care legislația prevede folosirea și a altor documente aplică în mod corespunzător reglementările specifice.
În practică, garanția se urmărește printr-un cont analitic distinct de creanțe sau datorii, deschis pe relația cu administratorul sistemului, tocmai pentru că nu e venit și nu e cheltuială — e o sumă în tranzit.
Situațiile care produc întrebări
Ambalaje care nu pot fi scanate. La verificarea codurilor de bare se constată că o parte nu pot fi citite, deci garanția nu se recuperează de la administrator. Ambalajele respective trebuie scoase din evidență, iar diferența are un tratament propriu.
Facturarea pachetelor. Când se comercializează un pachet care include produse în ambalaje SGR, se pune întrebarea dacă garanția trebuie evidențiată ca poziție separată pe factură. Obligația de indicare a valorii garanției pe documentele fiscale sugerează afirmativ.
Achizițiile mărunte. O sticlă de apă cumpărată la o stație de carburant intră în aceeași evidență. Pentru firmele cu multe achiziții mici, contul de garanții acumulează sume care trebuie stinse.
Reflectarea în SAF-T și în e-Factura. Garanția trebuie să apară coerent în ambele, ceea ce cere ca programul de facturare și cel de contabilitate să o trateze la fel.
Ce verifică un cabinet la un client din comerț
Înregistrarea în SGR și contractul cu administratorul.
Raportarea lunară prin programul administratorului — efectuată și confirmată.
Contul analitic de garanții — se stinge, sau acumulează necontrolat?
Coerența dintre garanțiile plătite furnizorilor, cele încasate de la clienți și cele decontate cu administratorul.
Evidența pe tip de produs, cerută expres de hotărâre.
Temeiul legal
- HG nr. 1074/2021 privind stabilirea sistemului de garanție-returnare pentru ambalaje primare nereutilizabile, republicată — art. 6 (obligațiile operatorilor), art. 14 alin. 2 (restituirea garanției);
- Codul fiscal — regimul TVA al garanției pe lanțul de comercializare și al garanțiilor nereturnate;
- OMFP nr. 1802/2014 — reglementările contabile aplicabile;
- OMFP nr. 2634/2015 privind documentele financiar-contabile, art. 6;
- precizările Ministerului Finanțelor privind tratamentul contabil al garanțiilor SGR.
De reținut
Garanția SGR nu e venit, nu e cheltuială și nu e în sfera TVA pe lanțul de comercializare. E o sumă care trece prin firmă.
Problema practică nu e tratamentul, ci stingerea: contul de garanții trebuie să se închidă prin decontarea cu administratorul. Când nu se închide, diferența ascunde fie ambalaje nerecuperate, fie o evidență care n-a fost ținută pe tip de produs, cum cere hotărârea.