Cum stabilesc locul prestării pentru servicii B2C în UE?
Pentru relația B2C (firmă către persoană fizică sau altă persoană neimpozabilă), regula de TVA e inversă față de B2B: nu contează unde e clientul, ci unde e stabilit prestatorul — cu o listă de excepții care mută locul prestării în funcție de natura serviciului.
Temeiul legal
„Locul de prestare a serviciilor către o persoană neimpozabilă este locul unde prestatorul își are stabilit sediul activității sale economice. Dacă serviciile sunt prestate de la un sediu fix al prestatorului, aflat în alt loc decât locul în care persoana impozabilă și-a stabilit sediul activității economice, locul de prestare a serviciilor este locul unde se află respectivul sediu fix. În absența unui astfel de loc sau sediu fix, locul de prestare a serviciilor este locul unde prestatorul își are domiciliul stabil sau reședința obișnuită." — Legea 227/2015 (Codul fiscal), art. 278 alin. (3) (sursă: anaf_surse/cod_fiscal_227_2015_consolidat.txt)
Cum se aplică, pas cu pas:
- Regula generală B2C (art. 278 alin. (3)): locul prestării e sediul activității economice al prestatorului — deci, pentru o firmă românească ce prestează servicii unei persoane fizice din alt stat membru, TVA românesc rămâne, ca regulă, aplicabil.
- Excepțiile (art. 278 alin. (4)) mută locul prestării în funcție de natura serviciului, indiferent de regula generală: servicii legate de bunuri imobile — locul unde e situat imobilul; transport de călători — locul unde se efectuează transportul, proporțional cu distanțele parcurse; restaurant și catering — locul prestării efective; închirierea pe termen scurt a unui mijloc de transport (maximum 30 de zile, respectiv 90 de zile pentru ambarcațiuni maritime) — locul unde mijlocul de transport e pus efectiv la dispoziția clientului.
- Pentru anumite servicii electronice, de telecomunicații și de radiodifuziune/televiziune furnizate către persoane neimpozabile, legislația UE (transpusă în Codul fiscal) prevede reguli speciale suplimentare, care mută locul prestării la locul unde e stabilit clientul — o categorie separată de excepții, cu regim propriu de declarare (mecanismul special OSS), care depășește sfera regulii generale de mai sus.
- Prima verificare practică e mereu aceeași: se încadrează serviciul prestat în vreuna dintre excepțiile enumerate expres de lege? Dacă nu, se aplică regula generală — sediul prestatorului.
Ce se greșește în practică
- Se aplică, din reflex, regula B2B (locul unde e stabilit clientul) și pentru relația cu persoane fizice, ignorând că la B2C regula generală e inversă — sediul prestatorului.
- Se omit excepțiile de la art. 278 alin. (4) pentru servicii legate de imobile, transport sau restaurant/catering, aplicând regula generală chiar și acolo unde legea prevede expres altceva.
- Se tratează serviciile electronice către persoane fizice din UE cu regula generală, fără verificarea regimului special aplicabil acestei categorii de servicii.
Ce face iConta.eu
La data acestui ghid, iConta.eu nu automatizează încadrarea automată a unui serviciu prestat unei persoane fizice din UE în regula generală sau într-una din excepțiile prevăzute de art. 278 — contabilul stabilește manual locul prestării și, implicit, regimul de TVA aplicabil, pe baza naturii concrete a serviciului facturat.