Cum se stabilește calendarul fiscal al unei firme
Calendarul fiscal al unei firme nu e o listă fixă valabilă pentru toată lumea — e determinat de vectorul fiscal al firmei respective, adică de tipurile concrete de obligații pe care le are, potrivit activității, formei de organizare și opțiunilor fiscale exercitate.
Ce e vectorul fiscal
Potrivit art. 1 pct. 39 din Codul de procedură fiscală (Legea nr. 207/2015), vectorul fiscal reprezintă „totalitatea tipurilor de obligații fiscale pentru care există obligații de declarare cu caracter permanent." Practic, e setul de declarații pe care firma trebuie să le depună periodic — nu toate firmele au același vector: o firmă neplătitoare de TVA nu are D300 în calendar, una fără salariați nu are D112, una la impozit pe profit nu are declarațiile specifice microîntreprinderilor și invers.
Cine stabilește vectorul fiscal și când se schimbă
Vectorul fiscal se stabilește la înregistrarea fiscală a firmei, pe baza declarației de înregistrare și a opțiunilor exercitate (regim de TVA, tip de impozitare a profitului), și se actualizează de fiecare dată când apare sau încetează o obligație: înregistrarea/radierea în scopuri de TVA, angajarea/încetarea tuturor contractelor de muncă, trecerea de la micro la profit sau invers, înregistrarea pentru accize etc. Fiecare astfel de eveniment modifică lista de declarații pe care firma trebuie să le depună de acolo încolo.
Termenele — stabilite de lege, iar unde legea nu prevede, prin ordin ANAF
Fiecare tip de obligație fiscală are termenul lui de declarare stabilit fie direct în Codul fiscal (de exemplu, art. 41 și art. 42 pentru impozitul pe profit — plăți trimestriale până la 25 a lunii următoare încheierii trimestrului, declarația anuală 101 până la 25 martie/iunie a anului următor, după caz), fie prin norme specifice fiecărei declarații.
Pentru situațiile în care legea nu fixează explicit termenul, art. 101 alin. (2) din Codul de procedură fiscală prevede regula de rezervă: termenul de depunere se stabilește prin ordin al ministrului finanțelor publice (pentru declarațiile care se depun la organul fiscal central) sau prin ordin al ministrului dezvoltării regionale, cu avizul Ministerului Finanțelor (pentru cele depuse la organul fiscal local).
Obligația de declarare rămâne chiar dacă nu e nimic de plătit
Un aspect adesea ignorat: potrivit art. 101 alin. (3) din Codul de procedură fiscală, obligația de a depune declarația fiscală se menține chiar și atunci când: - obligația fiscală a fost deja plătită; - obligația e scutită la plată, potrivit legii; - nu rezultă sume de plată în perioada de raportare, dar există obligația declarativă potrivit legii.
Practic, „nu am avut nimic de declarat luna asta" nu e, de regulă, un motiv valabil de a sări o declarație aflată în vectorul fiscal — dacă obligația declarativă există, se depune „pe zero".
Cum se citește practic vectorul fiscal al firmei
Certificatul de înregistrare fiscală și situația vectorului fiscal, disponibile prin organul fiscal competent (inclusiv prin Spațiul Privat Virtual), arată exact ce declarații are firma activă la un moment dat. Combinând acest vector cu termenele specifice fiecărei declarații (stabilite fie de Codul fiscal, fie prin ordinele ANAF de aprobare a formularelor respective) se obține calendarul fiscal complet al firmei pentru anul curent.
Firmele cu inactivitate temporară — excepție de la obligația declarativă
O excepție notabilă: entitățile înregistrate la registrul comerțului cu mențiune de inactivitate temporară nu au obligația depunerii declarațiilor fiscale pentru perioada de inactivitate, începând cu data de 1 a lunii următoare înscrierii mențiunii — regulă prevăzută la art. 101 alin. (4^1) din Codul de procedură fiscală, care scoate, temporar, firma din vectorul fiscal activ.
Ce se schimbă practic în calendar la fiecare eveniment
- Înregistrare TVA → intră în calendar decontul de TVA (D300), cu termenul specific perioadei fiscale (lunar/trimestrial).
- Primul angajat → intră D112, cu termenul lunar.
- Trecerea de la micro la profit (voluntar sau forțat, potrivit condițiilor de la art. 47 și art. 52 Cod fiscal) → înlocuiește declarațiile specifice microîntreprinderilor cu cele de impozit pe profit (declarația 100 trimestrial, 101 anual).
- Radiere TVA / încetare contracte de muncă → obligațiile respective ies din vectorul fiscal, iar declarațiile aferente nu se mai depun de la data modificării.