Cum se stabilește locul livrării bunurilor intracomunitare
Pentru TVA, „locul livrării" nu e neapărat locul unde e sediul furnizorului sau al cumpărătorului, ci locul stabilit de o regulă tehnică din Codul fiscal — decisiv pentru a ști în ce țară se datorează taxa. La bunurile transportate dintr-un stat membru în altul, regula de bază fixează locul livrării la punctul de plecare al transportului, iar peste ea se aplică, dacă sunt îndeplinite condițiile, scutirea specifică livrării intracomunitare.
Temeiul legal
„Se consideră a fi locul livrării de bunuri: a) locul unde se găsesc bunurile în momentul când începe expedierea sau transportul, în cazul bunurilor care sunt expediate sau transportate de furnizor, de cumpărător sau de un terț." — Codul fiscal (Legea 227/2015), art. 275 alin. (1) lit. a) (sursă: anaf_surse/cod_fiscal_227_2015_consolidat.txt)
- Regula generală: pentru bunurile transportate, locul livrării e țara din care începe transportul — nu țara de destinație și nu sediul niciuneia dintre părți.
- Pentru o livrare intracomunitară de bunuri dintr-un furnizor din România către un cumpărător dintr-un alt stat membru, locul livrării (potrivit art. 275) rămâne România, dar operațiunea poate beneficia de scutirea cu drept de deducere prevăzută la art. 294 alin. (2) lit. a) CF, dacă sunt îndeplinite cumulativ: cumpărătorul are un cod de TVA valid comunicat furnizorului, iar transportul bunurilor în alt stat membru e dovedit.
- Dacă oricare din cele două condiții (cod TVA valid, dovada transportului) lipsește, livrarea nu poate fi tratată ca scutită — se facturează cu TVA românesc, ca o livrare internă.
- Regula de la art. 275 alin. (1) lit. a) are excepții proprii pentru vânzările la distanță (alin. (2)-(4)), care nu se aplică livrărilor B2B obișnuite dintre două persoane impozabile.
Ce se greșește în practică
- Se crede că locul livrării e automat țara cumpărătorului pentru orice livrare intracomunitară — regula de bază leagă locul livrării de punctul de plecare al transportului, nu de destinație.
- Se aplică scutirea de TVA doar pe baza faptului că bunurile „merg în UE", fără să se verifice efectiv cele două condiții cumulative — cod TVA valid al cumpărătorului și dovada transportului.
- Se confundă locul livrării bunurilor (art. 275) cu locul prestării serviciilor (art. 278) — sunt reguli diferite, aplicabile unor operațiuni diferite, iar amestecarea lor produce încadrări greșite.
Ce face iConta.eu
Pentru operațiunile intracomunitare, iConta.eu verifică automat condițiile scutirii de livrare intracomunitară prevăzută la art. 294 alin. (2) lit. a) CF: separă codul de TVA al partenerului pe țară și număr, interoghează sistemul VIES oficial pentru validitatea lui, și cere explicit dovada transportului — dacă oricare dintre acestea lipsește, aplicația refuză scutirea, cu mesaj explicit, și tratamentul revine la facturarea cu TVA românesc. Aplicația nu recalculează ea însăși „locul livrării" ca noțiune separată (regula art. 275 e implicită în modul în care sunt structurate ecranele de achiziție/livrare intracomunitară), dar aplică efectiv condițiile care decid dacă o livrare intracomunitară poate fi scutită.