Stocuri la doi ani vechime: deductibilitatea cheltuielii
Un stoc nemișcat de doi ani nu devine automat cheltuială deductibilă. Codul fiscal nu leagă deducerea de vechimea bunurilor, ci de ce se întâmplă cu ele: sunt vândute, distruse cu dovadă, au termenul de valabilitate depășit sau rămân în depozit. Până la unul dintre aceste evenimente, costul stocului rămâne în bilanț, iar o eventuală ajustare pentru depreciere nu reduce impozitul.
Varianta 1: stocul rămâne în depozit, cu ajustare pentru depreciere
Contabil, stocul greu vandabil se poate depreciza prin conturile din grupa 39 (pentru mărfuri, contul 397). Fiscal, Codul fiscal art. 26 alin. (1) permite deducerea provizioanelor și ajustărilor pentru depreciere „numai în conformitate cu prezentul articol”. Articolul enumeră ajustările pentru creanțe și alte cazuri speciale, dar nu și ajustările pentru deprecierea stocurilor. Prin urmare, ajustarea constituită se adaugă înapoi la calculul profitului impozabil.
Când ajustarea se reia la vânzare sau la casare, venitul din reluare este neimpozabil, pentru că provine din anularea unui provizion pentru care nu s-a acordat deducere (art. 23 lit. d)).
Varianta 2: stocul se vinde, chiar sub cost
Costul mărfurilor vândute este cheltuială făcută în scopul activității, deductibilă după regula generală din art. 25 alin. (1), chiar dacă prețul de vânzare e mic. Vânzarea la preț redus e adesea cea mai curată soluție fiscal pentru un stoc vechi.
Varianta 3: stocul se distruge
Art. 25 alin. (4) lit. c) declară nedeductibile cheltuielile cu stocurile „constatate lipsă din gestiune ori degradate, neimputabile”, precum și TVA-ul aferent, dacă acesta e datorat. Excepțiile relevante sunt: - bunurile degradate calitativ, „dacă se face dovada distrugerii” (pct. 3); - bunurile cu termenul de valabilitate sau de expirare depășit, potrivit legii (pct. 7); - bunurile asigurate sau distruse prin calamități (pct. 1-2).
Pentru TVA, Codul fiscal art. 304 alin. (2) lit. a) nu cere ajustarea deducerii pentru bunurile distruse, dacă distrugerea este demonstrată. Normele (HG 1/2016, pct. 78 alin. (10) lit. d)) menționează explicit „bunurile de natura stocurilor degradate calitativ, care nu mai pot fi valorificate și pentru care se face dovada distrugerii”. Sarcina probei revine firmei (pct. 78 alin. (12)).
Dacă un stoc doar vechi, dar încă vandabil, e casat fără dovadă de degradare și de distrugere, pierzi deducerea costului, trebuie să ajustezi TVA-ul, iar TVA-ul ajustat devine și el nedeductibil.
Exemplu
Mărfuri cu un cost de 50.000 lei, nemișcate din 2024. La 31 decembrie 2025, firma constituie o ajustare de 30.000 lei (6814 = 397). - În 2025: cheltuiala de 30.000 lei este nedeductibilă și se adaugă la rezultatul fiscal. - În 2026, o parte din stoc, cu un cost de 20.000 lei, se vinde cu 8.000 lei. Costul de 20.000 lei (607 = 371) este deductibil. Ajustarea aferentă, de 12.000 lei, se reia (397 = 7814) și este venit neimpozabil. - Restul, cu un cost de 30.000 lei, degradat, se distruge prin firmă autorizată, cu proces-verbal al comisiei și document de distrugere. Costul este deductibil, TVA-ul nu se ajustează, iar reluarea ajustării de 18.000 lei este neimpozabilă.
Pași pentru contabil
- La inventar, separă stocurile vechi, dar vandabile, de cele degradate.
- Pentru cele degradate: proces-verbal al comisiei, motivul degradării, dovada distrugerii (contract și document de la operatorul care preia deșeurile, fotografii).
- Ține evidența ajustărilor nedeductibile, pentru a le trata corect la reluare.
De reținut
- Vechimea stocului nu dă, singură, drept de deducere.
- Ajustarea pentru deprecierea stocurilor nu este deductibilă (Codul fiscal art. 26), iar reluarea ei este neimpozabilă (art. 23 lit. d)).
- Distrugerea e deductibilă doar cu dovadă (art. 25 alin. (4) lit. c) pct. 3); fără dovadă se ajustează și TVA-ul.
- Vânzarea sub cost păstrează deducerea costului.