Stocuri la dispoziția clientului: cum se declară în D390
Regimul rezolvă o situație comercială obișnuită: furnizorul trimite marfă în depozitul clientului din alt stat membru, dar vânzarea are loc abia când clientul o consumă.
Fără regimul special
Transportul propriilor bunuri în alt stat membru ar fi un transfer asimilat unei livrări intracomunitare. Furnizorul ar trebui să se înregistreze în scopuri de TVA în statul de destinație, să declare acolo o achiziție intracomunitară asimilată, apoi o livrare internă către client.
Cu regimul special
Transferul inițial nu se tratează ca transfer. Livrarea intracomunitară se consideră efectuată în momentul în care clientul preia proprietatea asupra bunurilor.
Condițiile
- bunurile sunt expediate în alt stat membru pentru a fi livrate ulterior unui client identificat;
- clientul e cunoscut de la început și e înregistrat în scopuri de TVA în statul de destinație;
- furnizorul nu e stabilit și nu are sediu fix în statul de destinație;
- furnizorul ține un registru al stocurilor la dispoziția clientului, cu conținut prevăzut de norme;
- codul de TVA al clientului e înscris în declarația recapitulativă la momentul expedierii.
Termenul de 12 luni
Dacă bunurile nu sunt livrate clientului în 12 luni de la sosire, regimul încetează. La expirarea termenului, transferul se consideră efectuat, iar furnizorul are obligațiile pe care le-ar fi avut de la început în statul de destinație.
Termenul curge de la sosirea bunurilor, nu de la expediere.
Situațiile care întrerup regimul
- bunurile se returnează în statul de origine, în termenul de 12 luni — regimul se închide fără consecințe;
- clientul se înlocuiește cu altul, cu respectarea condițiilor — regimul continuă;
- bunurile sunt distruse, pierdute sau furate — transferul se consideră efectuat la data constatării.
În D390
Există o secțiune distinctă pentru stocurile la dispoziția clientului, separată de liniile de operațiuni obișnuite. Se raportează:
- expedierea bunurilor, cu codul de TVA al clientului identificat;
- înlocuirea clientului, dacă are loc;
- returul bunurilor.
Livrarea propriu-zisă, când clientul preia proprietatea, se declară ca livrare intracomunitară obișnuită, cu cod L.
Registrul
Nu e opțional. Conținutul e prevăzut de normele metodologice și include, între altele: statul de destinație, data expedierii, valoarea, descrierea și cantitatea bunurilor, codul de TVA al clientului, data preluării, și situațiile de retur sau de dispariție.
Absența registrului sau completarea lui incompletă înseamnă că regimul nu se poate aplica.
Ce face iConta
Stocurile la dispoziția clientului se urmăresc cu termenul de 12 luni pe fiecare expediere, cu semnal înainte de expirare. Secțiunea din D390 se completează din registru, nu se introduce separat.