Cine suportă TVA dacă am facturat fără TVA din greșeală?
Față de stat, taxa o datorează furnizorul, indiferent de ce scrie pe factură. Codul fiscal art. 307 alin. (1) prevede că persoana obligată la plata TVA este „persoana impozabilă care efectuează livrări de bunuri sau prestări de servicii”, cu excepția cazurilor de taxare inversă. O factură emisă greșit fără TVA nu mută obligația la client. Rămâne de stabilit cine suportă economic taxa: clientul, dacă acceptă factura de corecție și plătește diferența, sau furnizorul, dacă nu o mai poate recupera.
Pasul 1: corectarea facturii
Codul fiscal art. 330 alin. (1) are două variante:
- factura nu a fost transmisă clientului: se anulează și se emite o factură nouă (lit. a));
- factura a fost transmisă: se emite o factură care stornează valorile inițiale, cu minus, și reia valorile corecte, cu TVA. Alternativ, se emit concomitent o factură de stornare și una nouă, cu trimitere la numărul și data facturii corectate (lit. b)).
Cota standard este de 21% (Codul fiscal art. 291 alin. (1), în forma dată de Legea 141/2025), dacă operațiunea nu intră la cota redusă sau la o scutire.
Varianta A: clientul plătește TVA
Dacă din contract reiese că prețul convenit nu includea TVA, taxa se calculează prin aplicarea cotei la preț (HG 1/2016, normele la titlul VII, pct. 36 lit. a)). Clientul primește factura de corecție și plătește diferența. Dacă este persoană impozabilă, își exercită dreptul de deducere pe baza facturii emise conform art. 319 (Codul fiscal art. 299 alin. (1) lit. a)). Pentru el, TVA rămâne neutră.
Varianta B: furnizorul nu poate recupera taxa
Clientul poate refuza plata, iar prețul poate să nu fi precizat nimic despre TVA. În acest caz, normele de la pct. 36 lit. b) pct. 4 prevăd că, atunci când prețul a fost stabilit fără nicio mențiune privind TVA, iar furnizorul „nu are posibilitatea de a recupera de la beneficiar taxa”, contravaloarea se consideră că include deja TVA. Taxa se determină prin procedeul sutei mărite. Ca dovadă a imposibilității de recuperare se poate accepta „inclusiv o declarație pe propria răspundere a furnizorului”.
Textul normelor dă încă exemplele numerice cu cotele vechi (20/120, 19/119). Procedeul se aplică însă la cota în vigoare, adică 21/121 pentru cota standard.
Exemplu numeric
Un SRL plătitor de TVA facturează servicii de 10.000 lei fără TVA, deși operațiunea este taxabilă.
- Clientul acceptă corecția: factura corectă are baza de 10.000 lei și TVA de 2.100 lei. Clientul plătește încă 2.100 lei, pe care îi deduce.
- Clientul refuză, iar prețul nu menționa TVA: 10.000 × 21/121 = 1.735,54 lei TVA colectată. Baza impozabilă este de 8.264,46 lei. Furnizorul suportă practic taxa din prețul încasat, iar venitul lui scade corespunzător.
Dacă eroarea e descoperită la control
Codul fiscal art. 330 alin. (3) permite furnizorului obligat la plată prin decizia organului fiscal să emită facturi de corecție către clienți, cu mențiunea că sunt emise după control. Clientul are drept de deducere în condițiile art. 297-302.
Pași practici pentru contabil
- Verifică dacă operațiunea era într-adevăr taxabilă și la ce cotă.
- Citește contractul: prețul era „plus TVA”, „cu TVA inclus” sau nu spunea nimic?
- Emite factura de corecție conform art. 330 alin. (1) lit. b) și trimite-o clientului.
- Dacă clientul refuză plata, documentează refuzul și calculează TVA prin procedeul sutei mărite.
De reținut
- Față de stat, TVA o datorează furnizorul (Codul fiscal art. 307 alin. (1)).
- Corectarea se face prin stornare și refacturare (art. 330 alin. (1) lit. b)).
- Clientul suportă taxa doar dacă plătește factura de corecție. Altfel, TVA se scoate din prețul încasat cu 21/121.
- Imposibilitatea recuperării se poate dovedi și prin declarația pe propria răspundere a furnizorului.