Taxare inversă la livrarea de bunuri în regim de consignație
Consignația e un mecanism comercial (bunul e predat unui consignatar, care îl vinde în nume propriu, pe seama consignantului), nu o categorie fiscală. Legea taxării inverse interne (art. 331 Cod fiscal) nu tratează separat livrările în regim de consignație — condiția de aplicare depinde exclusiv de natura bunului livrat și de statutul de plătitor de TVA al părților implicate, nu de canalul comercial prin care ajunge de la furnizor la beneficiar.
Temeiul legal
Articolul 331 alin. (1): Prin excepție de la prevederile art. 307 alin. (1), în cazul operațiunilor taxabile, persoana obligată la plata taxei este beneficiarul pentru operațiunile prevăzute la alin. (2). Condiția obligatorie pentru aplicarea taxării inverse este ca atât furnizorul, cât și beneficiarul să fie înregistrați în scopuri de TVA conform art. 316.
Articolul 331 alin. (2) (extras): Operațiunile pentru care se aplică taxarea inversă sunt: a) livrarea următoarelor categorii de bunuri: 1. deșeuri feroase și neferoase, de rebuturi feroase și neferoase, inclusiv produse semifinite rezultate din prelucrarea, fabricarea sau topirea acestora; [...] b) livrarea de masă lemnoasă și materiale lemnoase [...]; [...]
Articolul 331 alin. (5): Prevederile prezentului articol se aplică numai pentru livrările de bunuri/prestările de servicii în interiorul țării.
Cum se determină aplicarea taxării inverse la o livrare în consignație
Important de precizat: legea nu conține o prevedere explicită dedicată consignației raportat la art. 331 — concluzia de mai jos e o interpretare pe baza structurii art. 331, nu un citat direct din lege.
Taxarea inversă se determină prin verificarea acelorași condiții ca la orice altă livrare internă: bunul se încadrează la una din literele a)-l) de la art. 331 alin. (2) (de exemplu, deșeuri feroase/neferoase, la lit. a)? Sau masă lemnoasă, la lit. b)?), iar atât furnizorul (consignantul), cât și beneficiarul final sunt înregistrați în scopuri de TVA conform art. 316. Mecanismul comercial — faptul că bunul trece printr-un consignatar, care îl vinde în nume propriu — nu schimbă aceste condiții: dacă bunul se încadrează la lege și ambele părți sunt plătitoare de TVA, taxarea inversă se aplică; dacă bunul nu se încadrează la niciuna dintre categorii, se aplică regimul normal de TVA, indiferent de canalul de vânzare.
Ce se greșește în practică
- Se presupune, greșit, că "regimul de consignație" ar fi el însuși o condiție (favorabilă sau nu) pentru taxarea inversă — legea nu leagă taxarea inversă de mecanismul comercial, ci exclusiv de natura bunului.
- Se aplică taxare inversă la un bun care nu se încadrează la niciuna dintre literele a)-l) de la art. 331 alin. (2), doar pentru că e livrat în consignație.
- Se omite verificarea statutului de plătitor TVA al fiecărei verigi din lanț (consignant, consignatar, cumpărător final), condiție obligatorie conform art. 331 alin. (1).
- Se confundă momentul exigibilității taxei la vânzarea efectivă de către consignatar cu momentul predării bunului spre consignație, ceea ce poate duce la aplicarea regimului de TVA greșit (cel valabil la data predării, în loc de cel valabil la data exigibilității reale a taxei).
Ce face iConta.eu
Motorul de taxare inversă al iConta.eu verifică aplicabilitatea exclusiv pe baza categoriei bunului (contra celor 12 categorii din art. 331 alin. (2)) și a statutului de plătitor TVA al furnizorului și beneficiarului — nu ia în calcul mecanismul comercial al tranzacției (vânzare directă, consignație sau altă formă de intermediere). Dacă bunul se încadrează la lege și ambele părți sunt înregistrate în scopuri de TVA, motorul confirmă aplicabilitatea taxării inverse, indiferent de canalul prin care are loc livrarea.