Transferul de bunuri în alt stat membru: cum se tratează
„Transfer" are, în Codul fiscal, un sens tehnic precis: mutarea unor bunuri mobile corporale din România în alt stat membru, de către firmă sau în numele ei, pentru propria activitate economică — fără să existe o vânzare către altcineva. Tratamentul de TVA nu depinde de intenția comercială din spate, ci de îndeplinirea sau nu a uneia dintre excepțiile explicite din lege.
Temeiul legal
„Transferul [...] reprezintă expedierea sau transportul oricăror bunuri mobile corporale din România către alt stat membru, de persoana impozabilă sau de altă persoană în contul său, pentru a fi utilizate în scopul desfășurării activității sale economice. [...] nontransferul reprezintă expedierea sau transportul unui bun din România în alt stat membru, de persoana impozabilă sau de altă persoană în contul său, pentru a fi utilizat în scopul uneia dintre următoarele operațiuni [...]." — Codul fiscal (Legea 227/2015), art. 270 alin. (11)-(12) (sursă: anaf_surse/cod_fiscal_227_2015_consolidat.txt)
Regula generală și excepția funcționează ca o pereche: orice mutare e transfer, în afară de cazurile enumerate limitativ ca nontransfer:
- Regula: orice mutare de bunuri proprii din România în alt stat membru, în scopul activității economice, e transfer, asimilat livrării intracomunitare cu plată (art. 270 alin. (10)), scutit de TVA cu drept de deducere (art. 294 alin. (2) lit. d)), dar generând o achiziție intracomunitară de declarat în statul de destinație.
- Excepția — nontransferul: bunul e mutat pentru situații enumerate expres — livrare cu instalare/montaj în destinație, livrare la bordul mijloacelor de transport, prelucrare urmată de reexpediere în România, utilizare temporară pentru prestarea unui serviciu, utilizare temporară sub 24 de luni în condiții de admitere temporară vamală etc. — caz în care nu se generează transfer, cât timp condiția respectivă rămâne îndeplinită.
- Dacă, ulterior, condiția nontransferului încetează să mai fie îndeplinită (de exemplu bunul nu mai e reexpediat în România după prelucrare), transferul se consideră realizat chiar în acel moment, nu retroactiv de la data mutării inițiale.
Ce se greșește în practică
- Se presupune că orice mutare fără factură de vânzare e automat scutită de raportare, ignorând că transferul e, prin lege, asimilat unei livrări intracomunitare cu obligații proprii.
- Se aplică o excepție de nontransfer fără verificarea tuturor condițiilor ei explicite — de exemplu se invocă prelucrarea temporară fără să existe efectiv reexpedierea bunului în România.
- Nu se urmărește momentul în care o excepție de nontransfer încetează să se aplice, ceea ce lasă operațiunea neraportată exact din ziua în care ar fi trebuit tratată ca transfer.
Ce face iConta.eu
Pentru operațiunile intracomunitare rezultate din facturi emise sau primite, iConta.eu completează automat declarația D390. Transferurile și nontransferurile de bunuri, care nu au întotdeauna o factură la bază, nu sunt derivate automat — aplicația oferă însă un registru dedicat nontransferurilor (art. 321 alin. (4) lit. e) din norme), în care contabilul înscrie manual operațiunea, cu partenerul, cantitatea și valoarea bunurilor mutate, câmp cu câmp, conform normei.