Tranzacții cu firme din jurisdicții necooperante: când sunt cheltuielile nedeductibile la impozitul pe profit?
Nu orice cheltuială cu o firmă dintr-o jurisdicție necooperantă e nedeductibilă. În forma în vigoare, Codul fiscal art. 25 alin. (4) lit. f^1) le declară nedeductibile doar dacă sunt îndeplinite trei condiții cumulative:
- statul partenerului este inclus în anexa I a Listei UE a jurisdicțiilor necooperante în scopuri fiscale;
- includerea există la data înregistrării cheltuielii;
- cheltuiala provine dintr-o tranzacție care nu are un scop economic.
Regula se aplică tranzacțiilor efectuate începând cu 1 ianuarie 2021.
Textul în vigoare
Codul fiscal art. 25 alin. (4) lit. f^1) prevede ca nedeductibile: „cheltuielile privind tranzacțiile efectuate cu o persoană situată într-un stat care, la data înregistrării cheltuielilor, este inclus în anexa I din Lista UE a jurisdicțiilor necooperante în scopuri fiscale, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, pentru tranzacțiile efectuate începând cu data de 1 ianuarie 2021, numai în situația în care cheltuielile sunt efectuate ca urmare a unor tranzacții care nu au un scop economic".
Cum a evoluat regula
Litera f^1) a fost introdusă prin Legea 296/2020, art. I pct. 10. Forma inițială era mai dură. Declara nedeductibile toate cheltuielile din tranzacții cu persoane din state incluse în anexa I și/sau anexa II a listei, fără condiția scopului economic. Potrivit formei consolidate a Codului fiscal, litera a fost modificată cu efect de la 26 februarie 2021. Au rămas doar anexa I și doar tranzacțiile fără scop economic.
Pentru analiza de azi contează forma modificată. Faptul că statul e doar în anexa II a listei nu atrage nedeductibilitatea pe acest temei.
Ce înseamnă „fără scop economic"
Codul fiscal art. 11 alin. (1) permite organului fiscal să nu ia în considerare o tranzacție care nu are un scop economic, ajustându-i efectele fiscale, sau să reîncadreze forma ei. Organul fiscal trebuie să motiveze în fapt decizia și să indice elementele și probele avute în vedere.
Pentru contribuabil, asta înseamnă că trebuie să poată demonstra substanța operațiunii: bunul sau serviciul a fost efectiv primit, e folosit în activitate, iar prețul și partenerul au o justificare comercială.
Diferența față de lit. f)
Lit. f) din același alineat privește altceva: serviciile de management, consultanță, asistență și altele asemenea, prestate de o persoană dintr-un stat cu care România nu are un instrument juridic pentru schimbul de informații. Se aplică doar tranzacțiilor calificate ca artificiale potrivit art. 11 alin. (3). Cele două litere pot privi același partener, dar condițiile se verifică separat.
Exemplu
O societate românească plătește în 2026 unui furnizor dintr-un stat aflat în anexa I:
- mărfuri de 200.000 lei, primite fizic, recepționate și revândute. Tranzacția are scop economic, iar cheltuiala nu cade sub lit. f^1);
- „servicii de consultanță" de 80.000 lei, fără rapoarte, fără livrabile și fără legătură cu activitatea. Dacă tranzacția nu are un scop economic, cei 80.000 lei sunt nedeductibili și se adaugă la rezultatul fiscal.
Pași practici
- Verifică la data înregistrării fiecărei cheltuieli dacă statul partenerului e în anexa I a listei UE în vigoare.
- Pentru partenerii din aceste state, construiește un dosar de substanță: contract, livrabile, recepții, corespondență, justificarea prețului.
- Tratează cheltuiala ca nedeductibilă când nu poți susține scopul economic.
- Reverifică lista la fiecare actualizare. Condiția se raportează la data înregistrării cheltuielii.
De reținut
- Nedeductibilitatea cere cumulativ: stat în anexa I la data înregistrării și tranzacție fără scop economic (Codul fiscal art. 25 alin. (4) lit. f^1)).
- Forma inițială din Legea 296/2020 (anexa I și/sau II, fără condiția scopului economic) nu mai e cea aplicabilă.
- Scopul economic se dovedește prin documente. Organul fiscal trebuie să-și motiveze reîncadrarea (art. 11 alin. (1)).