Cum tratez fiscal serviciile facturate de un nerezident?
O factură primită de la un prestator străin (consultanță, management, software, marketing) declanșează, de obicei, două obligații separate pentru firma din România: TVA prin taxare inversă și, uneori, impozit reținut la sursă pe venitul nerezidentului.
TVA — taxare inversă, nu plată către prestator
Pentru serviciile B2B (către o persoană impozabilă), locul prestării e la sediul beneficiarului, potrivit art. 278 alin. (2) din Codul fiscal: "Locul de prestare a serviciilor către o persoană impozabilă care acționează ca atare este locul unde respectiva persoană care primește serviciile își are stabilit sediul activității sale economice."
Asta înseamnă că, pentru o firmă românească beneficiară a unui serviciu de la un prestator dintr-un alt stat, locul prestării e România — deci TVA se datorează în România, nu în țara prestatorului.
Cine plătește taxa? Beneficiarul, prin taxare inversă. Art. 307 alin. (2) din Codul fiscal: "Taxa este datorată de orice persoană impozabilă (...) care este beneficiar al serviciilor care au locul prestării în România conform art. 278 alin. (2) și care sunt furnizate de către o persoană impozabilă care nu este stabilită pe teritoriul României (...)."
Practic: firma românească înregistrează TVA colectată și TVA deductibilă simultan (321 = 4426 / 4427 = 321, în funcție de codificarea folosită), fără plată efectivă către prestator — efect neutru de TVA, cu condiția ca serviciul să fie folosit pentru operațiuni taxabile. Se raportează în D300 și, dacă prestatorul e din UE, în D390 (declarația recapitulativă).
Impozitul pe veniturile nerezidenților — a doua obligație, separată de TVA
Anumite categorii de venituri plătite unui nerezident sunt impozabile în România, indiferent de TVA. Art. 223 alin. (1) din Codul fiscal include, printre veniturile impozabile obținute din România: dobânzi, redevențe, comisioane de la un rezident (lit. b), d), f)), venituri din servicii de management sau consultanță de la un rezident (lit. i)) și venituri din servicii prestate în România (lit. k), cu excepția transportului internațional).
Cota generală: art. 224 alin. (4) lit. d) din Codul fiscal — 16% asupra veniturilor brute, pentru orice alte venituri impozabile enumerate la art. 223 alin. (1), în lipsa unei alte cote speciale prevăzute expres. Pentru persoane fizice rezidente într-un stat membru UE sau într-un stat cu convenție de evitare a dublei impuneri cu România, unele categorii de venituri (art. 223 alin. (1) lit. b)-i) și k)-p)) beneficiază de o cotă redusă de 10% (art. 224 alin. (4) lit. c^1)).
Impozitul se calculează, reține și declară de plătitorul de venit (firma din România), până la 25 ale lunii următoare celei în care s-a plătit venitul (art. 224 alin. (1) și (5)).
Convențiile de evitare a dublei impuneri
Dacă România are convenție de evitare a dublei impuneri cu statul prestatorului, iar acesta prezintă certificatul de rezidență fiscală valabil în momentul plății, se poate aplica o cotă mai mică (uneori 0%, pentru anumite categorii de servicii care nu constituie redevențe/servicii tehnice conform convenției) în locul cotei interne. Fără certificat de rezidență la data plății, se aplică cota internă din Codul fiscal (16% sau, după caz, 10%).
Ce nu se impozitează la sursă
Nu orice serviciu de la un nerezident generează impozit reținut la sursă — de exemplu simpla achiziție de bunuri (nu servicii) de la un furnizor extern nu intră sub incidența art. 223-224; iar unele servicii, dacă nu se încadrează în categoriile enumerate la art. 223 alin. (1) (de exemplu servicii logistice pur operaționale, fără caracter de consultanță/management), pot rămâne în afara reținerii la sursă — analiza se face pe natura reală a serviciului, nu pe denumirea din factură.
Practic
- Verifică natura serviciului: se încadrează la art. 223 alin. (1) Cod fiscal? Dacă da, calculezi impozit reținut la sursă.
- Cere certificatul de rezidență fiscală al prestatorului, valabil la data plății, pentru a aplica eventual convenția de evitare a dublei impuneri.
- Aplică taxare inversă la TVA, indiferent de tratamentul la impozitul pe venit al nerezidentului — sunt obligații independente.
- Declară impozitul reținut prin D100/D207, după caz, până la 25 ale lunii următoare plății.