Cum se tratează fiscal proiectarea unei construcții care nu mai este realizată?
Cât timp construcția e planificată, costul proiectului stă în imobilizări în curs. Când firma decide că nu mai construiește, acest cost se trece pe cheltuieli la data deciziei. Rămân două întrebări fiscale: dacă cheltuiala e deductibilă la impozitul pe profit și dacă TVA dedusă la factura de proiectare trebuie ajustată.
Tratamentul contabil
Imobilizările în curs de execuție sunt investițiile neterminate și se evaluează la costul de achiziție sau de producție (OMFP 1802/2014, pct. 231 alin. (1)). Proiectul facturat de un terț se înregistrează în debitul contului 231 „Imobilizări corporale în curs de execuție”. Funcțiunea contului prevede că în credit se înregistrează și „valoarea imobilizărilor corporale în curs de execuție scoase din evidență (658)”. Pentru abandonare, înregistrarea este:
6588 „Alte cheltuieli de exploatare” = 231 „Imobilizări corporale în curs de execuție”
Documentul justificativ este decizia de abandonare a investiției, semnată de administrator. Decizia trebuie să explice motivul, de exemplu refuzul autorizației de construire, renunțarea la teren sau schimbarea planului de afaceri.
Impozitul pe profit
Codul fiscal nu conține o regulă specială pentru investițiile abandonate. Se aplică regula generală: sunt deductibile cheltuielile efectuate în scopul desfășurării activității economice (Codul fiscal art. 25 alin. (1)). Proiectarea a fost comandată pentru o construcție destinată activității firmei. Dacă dosarul arată această legătură, prin contractul de proiectare, tema de proiectare și decizia de abandonare motivată, cheltuiala din 6588 intră în calculul rezultatului fiscal în perioada scoaterii din evidență. Cheltuiala nu se amortizează, pentru că activul nu a fost niciodată pus în funcțiune.
TVA dedusă la factura de proiectare
Normele de aplicare a Codului fiscal (HG 1/2016), titlul VII, pct. 67 alin. (17), tratează explicit situația. Pentru imobilizările în curs care nu se mai finalizează pe baza unei decizii de abandonare și care sunt scoase din evidență pe cheltuieli, persoana impozabilă își poate păstra dreptul de deducere exercitat conform art. 297 alin. (4) din Codul fiscal. Condiția este ca bunurile sau serviciile să nu fie folosite niciodată pentru activitatea economică „din circumstanțe care nu depind de voința sa”. Norma trimite la hotărârea CJUE în cauza C-37/95 (Ghent Coal Terminal). Deducerea se poate păstra și în alte situații în care achizițiile nu sunt utilizate din motive obiective, independente de voința firmei (cauza C-110/94, INZO).
Dacă abandonarea este o simplă alegere a firmei, fără un motiv obiectiv, norma nu o acoperă. În acest caz trebuie analizat dacă firma își pierde dreptul de deducere pentru serviciile neutilizate, situație în care deducerea inițială se ajustează (Codul fiscal art. 304 alin. (1) lit. c)).
Exemplu
În noiembrie 2025, o firmă a plătit 40.000 lei plus TVA de 21%, adică 8.400 lei, pentru proiectul unei hale, înregistrat în 231. În 2026, primăria refuză autorizația de construire, iar firma renunță la investiție.
- În luna deciziei: 6588 = 231, cu 40.000 lei, cheltuială care intră în calculul rezultatului fiscal.
- TVA de 8.400 lei rămâne dedusă, pentru că refuzul autorizației e o circumstanță independentă de voința firmei (pct. 67 alin. (17)). La dosar se păstrează refuzul autorității.
Dacă firma ar fi renunțat doar pentru că a găsit o hală de închiriat, motivul ar fi o decizie proprie. Atunci cei 8.400 lei trebuie analizați pentru ajustare.
Pași practici pentru contabil
- Cere decizia scrisă de abandonare, cu motivul și documentele doveditoare atașate.
- Scoate soldul din 231 pe 6588 în luna deciziei, nu la închiderea anului.
- Încadrează motivul: circumstanță independentă de voința firmei sau decizie proprie.
- Pentru o decizie proprie, analizează ajustarea TVA înainte de depunerea decontului.
De reținut
- Proiectul abandonat iese din 231 pe cheltuieli (658), fără amortizare.
- Deductibilitatea la impozitul pe profit urmează regula generală din Codul fiscal art. 25 alin. (1).
- TVA se păstrează când abandonarea are cauze obiective, independente de voința firmei (Norme, titlul VII, pct. 67 alin. (17)).