Cum tratez fiscal abonamentele software cumpărate din străinătate?
Facturile pentru abonamente software (SaaS) de la furnizori din afara României — de la unelte de design la platforme de marketing — vin adesea fără TVA, sau cu TVA din altă țară. Regula de bază e simplă: firma românească e cea care datorează TVA-ul, prin taxare inversă.
Temeiul legal
„Taxa este datorată de orice persoană impozabilă, inclusiv de către persoana juridică neimpozabilă înregistrată în scopuri de TVA conform art. 316 sau 317, care este beneficiar al serviciilor care au locul prestării în România conform art. 278 alin. (2) și care sunt furnizate de către o persoană impozabilă care nu este stabilită pe teritoriul României sau nu este considerată a fi stabilită pentru respectivele prestări de servicii pe teritoriul României conform prevederilor art. 266 alin. (2) [...]." — Codul fiscal (Legea 227/2015), art. 307 alin. (2) (sursă: anaf_surse/cod_fiscal_227_2015_consolidat.txt)
Ce înseamnă pentru un abonament software cumpărat din altă țară:
- Locul prestării unui astfel de serviciu B2B este, conform regulii generale (art. 278 alin. (2)), sediul beneficiarului — adică România, dacă firma cumpărătoare are sediul aici.
- Fiind vorba de un furnizor nestabilit în România, firma românească beneficiară este cea obligată la plata TVA, prin taxare inversă: își autofacturează sau înregistrează operațiunea cu TVA colectat și, simultan, dedus (dacă are drept de deducere), fără ca furnizorul extern să fi facturat TVA românesc.
- Pentru furnizorii din UE, această operațiune se raportează și în decontul special de TVA pentru achiziții intracomunitare de servicii sau, după caz, în decontul normal (D300), în funcție de statutul de plătitor de TVA al firmei cumpărătoare.
Ce se greșește în practică
- Se înregistrează factura de la furnizorul extern ca simplă cheltuială, fără a aplica mecanismul de taxare inversă, pierzând astfel raportarea corectă a TVA-ului colectat și dedus.
- Se presupune că, dacă furnizorul a facturat cu TVA din altă țară (de exemplu TVA irlandez pentru un serviciu cloud), acel TVA ar fi deductibil în România — TVA-ul unei alte jurisdicții nu se deduce niciodată printr-un decont românesc.
- Nu se face distincția între o firmă neplătitoare de TVA (care trebuie totuși să se înregistreze special pentru astfel de achiziții, conform art. 317) și una plătitoare de TVA — regimul de raportare diferă.
Ce face iConta.eu
iConta.eu are un decont special de TVA pentru neplătitori cu achiziții intracomunitare (D301) — funcționalitate live, cu ecran dedicat pentru operațiunile de tip servicii digitale (Google, Facebook și similare) și bunuri intracomunitare, calculând automat TVA-ul datorat. Pentru firmele plătitoare de TVA, achizițiile de servicii de la furnizori externi intră în decontul normal (D300). Aplicația nu decide însă automat, la introducerea unei facturi de abonament software din străinătate, dacă operațiunea trebuie tratată prin taxare inversă și în ce declarație intră — încadrarea corectă a fiecărei facturi rămâne o verificare a contabilului.