Cum se ajustează TVA pentru bunurile rămase la închiderea societății?
O firmă care își încetează activitatea rareori vinde exact tot stocul până în ultima zi. Ce rămâne pe stoc la data închiderii nu mai apucă niciodată să fie livrat în scopul pentru care a fost cumpărat — iar TVA-ul dedus la achiziția acelor bunuri intră direct sub regula generală de ajustare pentru bunuri nelivrate, nu sub o regulă specială de lichidare.
Temeiul legal
CF (Legea 227/2015) art. 304 alin. (1) lit. c): „persoana impozabilă își pierde sau câștiga dreptul de deducere a taxei pentru bunurile mobile nelivrate și serviciile neutilizate."
art. 304 alin. (2) lit. a): „Nu se ajustează deducerea inițială a taxei în cazul: a) bunurilor distruse, pierdute sau furate, în condițiile în care aceste situații sunt demonstrate sau confirmate în mod corespunzător de persoana impozabilă. În cazul bunurilor furate, persoana impozabilă demonstrează furtul bunurilor pe baza actelor doveditoare emise de organele judiciare."
HG 1/2016 (Norme CF) pct. 78 alin. (6) lit. a): „persoana impozabilă realizează o ajustare pozitivă sau, după caz, trebuie să efectueze o ajustare negativă a taxei deductibile în situații precum: a) bunuri lipsă în gestiune din alte cauze decât cele prevăzute la art. 304 alin. (2) din Codul fiscal."
pct. 78 alin. (10): situații exceptate, exemplificativ: calamități naturale/forță majoră demonstrate; furtul demonstrat pe baza actelor judiciare; bunuri degradate calitativ cu dovadă de distrugere; pierderi tehnologice și perisabilități, în limitele stabilite.
pct. 78 alin. (12): „Obligația de a demonstra sau confirma în mod corespunzător că bunurile au fost distruse, pierdute sau furate... revine persoanei impozabile."
De ce contează un inventar final la închidere
Ajustarea de TVA nu se calculează "din auzite" — pornește de la un inventar exact al stocului rămas la data încetării activității, cu valoarea contabilă a fiecărui sortiment și TVA dedusă efectiv la achiziția lui. Fără acest inventar, nu se poate determina corect baza de ajustare.
Regula de fond
Stocul rămas nevalorificat e, pentru TVA, echivalent unui „bun mobil nelivrat" — nu va mai ajunge niciodată să fie folosit în scopul taxabil pentru care s-a exercitat deducerea inițială. Regula de la art. 304 alin. (1) lit. c) spune direct: persoana impozabilă își pierde dreptul de deducere a taxei pentru asemenea bunuri. Ajustarea se face prin 635 = 4426, pe TVA-ul dedus inițial aferent stocului rămas.
Excepția rămâne aceeași ca la orice altă lipsă din gestiune: bunuri distruse, pierdute sau furate, demonstrate corespunzător (art. 304 alin. 2 lit. a), cu documentele specifice fiecărei cauze (acte judiciare pentru furt, dovadă de distrugere pentru degradare calitativă). Pentru partea de stoc care se încadrează la excepție, deducerea inițială rămâne câștigată, fără ajustare.
Ce se greșește în practică
- Se face ajustarea abia la depunerea ultimului decont, fără un inventar prealabil care să stabilească exact ce stoc a rămas și cât TVA s-a dedus pe el.
- Se consideră că lichidarea în sine e un motiv de scutire de ajustare — nu există o asemenea excepție; regula generală de la art. 304 alin. (1) lit. c) se aplică oricărui stoc nelivrat, indiferent de motivul pentru care rămâne nelivrat.
- Se cere excepția de la ajustare fără documentele cerute — o simplă mențiune "stoc nevandabil" în procesul-verbal de inventariere nu înlocuiește dovada de distrugere sau actele judiciare pentru furt.
Ce face iConta.eu
Calculul TVA la închiderea activității pentru stocul rămas nu este acoperit de modulul de inventariere verificat — acesta calculează diferențele cantitativ-valorice de plus și minus constatate la un inventar obișnuit, nu ajustarea de TVA pentru bunuri nelivrate la încetarea activității. Ajustarea descrisă mai sus se calculează separat, pe baza inventarului final și a documentelor doveditoare pentru eventualele excepții.