Vânzările online către persoane fizice din UE: TVA
Odată ce un magazin online depășește pragul de 10.000 euro pe vânzările către persoane fizice din alte state UE, apare o a doua decizie, practică: cum declară și plătește TVA-ul datorat în fiecare stat membru de consum. Alternativa la înregistrarea separată în fiecare țară e regimul special OSS (One Stop Shop) — o singură declarație trimestrială, depusă în România, care acoperă toate statele membre unde s-a vândut.
Temeiul legal
„Prezentul regim special poate fi utilizat de către orice persoană impozabilă care are sediul activității economice în România [...]. Regimul special poate fi utilizat în următoarele cazuri: a) de către orice persoană impozabilă care efectuează vânzări intracomunitare de bunuri la distanță [...]." — Legea 227/2015, art. 315 alin. (2) (sursă: anaf_surse/cod_fiscal_227_2015_consolidat.txt)
„Până la sfârșitul următoarei luni după încheierea fiecărui trimestru calendaristic, persoana impozabilă trebuie să depună la organul fiscal competent, prin mijloace electronice, o declarație specială de TVA, [...] indiferent dacă au fost sau nu efectuate livrări de bunuri sau dacă au fost sau nu prestate servicii pentru care se utilizează regimul special reglementat de prezentul articol." — Legea 227/2015, art. 315 alin. (6) (sursă: anaf_surse/cod_fiscal_227_2015_consolidat.txt)
Ce presupune, practic, regimul OSS pentru un magazin online din România:
- Înregistrarea în regimul OSS UE (art. 315) se face electronic, cu România ca stat membru de identificare — firma nu trebuie să se înregistreze separat în scopuri de TVA în fiecare stat membru unde vinde peste prag.
- Declarația specifică regimului OSS e D398, depusă trimestrial, cu defalcarea vânzărilor și TVA-ului datorat pe fiecare stat membru de consum (câmpuri separate pentru fiecare țară, cu cota și baza aplicabile acolo).
- Dacă firma nu optează pentru OSS și depășește pragul, alternativa e înregistrarea directă în scopuri de TVA în fiecare stat membru unde clienții depășesc individual anumite volume — variantă mult mai costisitoare administrativ, motiv pentru care majoritatea comercianților online aleg OSS.
- Neplata sau nedeclararea corectă a TVA-ului prin OSS pentru vânzările peste prag expune firma la riscul de a fi tratată ca neconformă în fiecare stat membru de consum unde a avut vânzări, nu doar la o sancțiune generică în România.
Ce se greșește în practică
- Se confundă înregistrarea OSS cu o simplă bifă în vectorul fiscal românesc — OSS e un regim separat, cu propria procedură de înregistrare și propriul termen de depunere (trimestrial, nu lunar ca D300).
- Se declară prin OSS doar vânzările către statele membre unde firma a avut cele mai multe tranzacții, omițând statele cu volume mici — declarația D398 trebuie să acopere toate statele membre de consum, indiferent de valoare.
- Se presupune că opțiunea pentru OSS e permanentă din prima declarație — regimul poate fi părăsit, dar cu reguli specifice de notificare și cu consecințe asupra perioadei următoare de raportare.
Ce face iConta.eu
iConta.eu poate genera declarația D398 pentru regimul OSS, cu structura de câmpuri cerută de validatorul ANAF (defalcare pe stat membru de consum, tip de operațiune, cotă și bază). Această declarație e însă complet manuală: aplicația nu urmărește automat vânzările B2C intracomunitare ale firmei pe stat membru și cotă de TVA străină, deci nu calculează singură ce trebuie declarat — toate valorile din D398 vin din datele introduse de contabil, nu din facturile emise în restul aplicației.