Venituri din licențierea de software: tratament fiscal
O firmă românească care acordă licențe pentru propriul software încasează, din punct de vedere fiscal, de cele mai multe ori redevențe. Calificarea contează mai ales când clientul este străin și reține impozit la sursă.
Când este redevență și când nu
Codul fiscal art. 7 pct. 36 alin. (1) lit. c) include în redevență plățile pentru folosirea sau dreptul de folosință al oricărei licențe sau al unui „software”. Alin. (2) exclude însă mai multe situații, printre care:
- plățile pentru software destinat exclusiv operării lui de către utilizator, inclusiv instalarea, implementarea, stocarea, personalizarea sau actualizarea (lit. b));
- achiziția integrală a dreptului de autor asupra unui software sau a unui drept limitat de copiere exclusiv pentru folosire sau pentru vânzare într-un contract de distribuție (lit. c));
- plățile pentru drepturi de distribuție fără drept de reproducere (lit. d)).
Practic, o licență de utilizare a unei aplicații de către clientul final nu este, de regulă, redevență în sensul Codului fiscal. Licența care îi permite clientului să reproducă, să modifice sau să integreze codul în produsele proprii poate fi redevență. Clasificarea din statul clientului se face după convenția de evitare a dublei impuneri și după legislația acelui stat.
TVA pe licențe
Licența de software este prestare de servicii. Locul prestării se stabilește astfel (art. 278):
- Client firmă (România, UE sau în afara UE): locul este la sediul clientului (alin. (2)). Pentru clientul român se aplică TVA 21%. Pentru clientul străin, factura se emite fără TVA românesc, iar clienții din UE se raportează în declarația recapitulativă (art. 325).
- Client persoană fizică din afara UE: locul este la client pentru transferul sau cesiunea de drepturi de autor și licențe (alin. (5) lit. e) pct. 3).
- Client persoană fizică din UE, licență livrată pe cale electronică: locul este la client (alin. (5) lit. h) pct. 3). Se poate folosi regimul OSS.
Impozitul pe venit în România
Firmă micro. Veniturile din licențe intră în baza impozabilă de 1% (art. 51 alin. (1)). Excepție: veniturile obținute dintr-un stat cu care România are convenție de evitare a dublei impuneri, dacă au fost impozitate în acel stat, se scad din baza micro (art. 53 alin. (1) lit. m)).
Firmă pe profit. Venitul intră în rezultatul fiscal. Impozitul plătit în străinătate, inclusiv prin reținere la sursă, se scade din impozitul pe profit dacă se aplică convenția și aceasta prevede metoda creditului (art. 39 alin. (1)-(2)).
Exemplu
O firmă micro licențiază un modul software unui distribuitor dintr-un stat cu convenție, cu drept de integrare în produsele acestuia. Facturează 20.000 euro. Clientul reține impozit la sursă, iar firma încasează restul.
- TVA: factură fără TVA românesc (art. 278 alin. (2)) și declarație recapitulativă, dacă clientul este din UE.
- Impozit micro: dacă firma are documentul care dovedește impozitul reținut în străinătate, cei 20.000 euro se scad din baza micro (art. 53 alin. (1) lit. m)). Fără dovadă, venitul intră în baza de 1%.
Documente necesare
Păstrează contractul de licență, cu drepturile acordate clar descrise (de el depinde încadrarea ca redevență), certificatul de rezidență fiscală al firmei, pe care clientul străin îl cere pentru a aplica convenția, și dovada impozitului reținut la sursă.
De reținut
- Licența de utilizare pentru clientul final este, de regulă, exclusă din noțiunea de redevență. Licența cu drepturi de reproducere sau integrare poate fi redevență (art. 7 pct. 36).
- TVA: B2B la sediul clientului. B2C în afara UE și B2C electronic în UE: la client (art. 278).
- Micro: venitul impozitat deja într-un stat cu convenție se scade din bază (art. 53 alin. (1) lit. m)).
- Profit: impozitul străin se scade prin metoda creditului (art. 39).