Ce verifică ANAF la datoriile prescrise?
Când un contribuabil invocă prescripția unei datorii fiscale, ANAF nu se limitează să verifice dacă au trecut 5 ani de la scadență — verifică, în principal, dacă în acel interval a existat vreun eveniment care a întrerupt sau a suspendat termenul, pentru că oricare dintre acestea repornește sau oprește temporar scurgerea prescripției.
Temeiul legal
„(1) Dreptul organului fiscal de a stabili creanțe fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepția cazului în care legea dispune altfel. (2) Termenul de prescripție a dreptului prevăzut la alin. (1) începe să curgă de la data de 1 iulie a anului următor celui pentru care se datorează obligația fiscală, dacă legea nu dispune altfel. (3) Dreptul de a stabili creanțe fiscale se prescrie în termen de 10 ani în cazul în care acestea rezultă din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală." — Legea 207/2015 (Codul de procedură fiscală), art. 110 alin. (1)-(3) (sursă: anaf_surse/legea_207_2015_consolidat.txt)
Ce verifică, concret, organul fiscal atunci când se pune problema prescripției:
- termenul general: 5 ani de la 1 iulie a anului următor celui pentru care se datora obligația; 10 ani, dacă obligația rezultă dintr-o faptă penală constatată printr-o hotărâre judecătorească definitivă (art. 110 alin. (3)-(4));
- cazuri de întrerupere (art. 111 alin. (1)) — termenul repornește de la zero: depunerea, după expirarea termenului legal, a unei declarații de impunere; corectarea declarației de impunere sau orice alt act voluntar de recunoaștere a creanței de către contribuabil;
- cazuri de suspendare (art. 111 alin. (2)) — termenul se oprește temporar, fără să repornească: perioada dintre începerea inspecției fiscale/verificării situației fiscale personale și emiterea deciziei de impunere aferente; perioada în care contribuabilul se sustrage inspecției; perioada dintre sesizarea organelor de urmărire penală și soluționarea definitivă a cauzei penale; și, în caz de deces al persoanei fizice supuse verificării, până la identificarea succesorilor;
- efectul împlinirii termenului (art. 112): odată prescris dreptul de a stabili creanțe fiscale, organul fiscal nu mai poate emite un act administrativ fiscal prin care să stabilească acea obligație — chiar dacă anulează un act anterior, nu mai poate emite unul nou dacă între timp s-a împlinit termenul de prescripție (art. 50 alin. (2) lit. a) CPF).
De reținut și distincția între prescripția dreptului de a stabili creanța (art. 110-112, cea discutată aici) și prescripția dreptului de a cere executarea silită a unei creanțe deja stabilite (art. 215-219 CPF) — sunt termene separate, cu momente de început diferite, iar o datorie poate fi „stabilită" valabil, dar între timp prescrisă la executare.
Ce se greșește în practică
- Se calculează termenul de prescripție strict din data scadenței declarației, ignorând regula legală explicită: termenul curge de la 1 iulie a anului următor celui pentru care se datora obligația, nu de la data efectivă a scadenței lunare/trimestriale.
- Se presupune că o inspecție fiscală începută cu puțin timp înainte de împlinirea celor 5 ani „nu mai contează" — de fapt, chiar începerea inspecției suspendă termenul, dându-i organului fiscal timp suplimentar până la finalizarea ei.
- Se ignoră faptul că depunerea unei declarații rectificative, chiar la inițiativa contribuabilului, întrerupe prescripția și repornește termenul de 5 ani de la acel moment — o corectare „de bună-credință" poate readuce în discuție o perioadă considerată deja prescrisă.
Ce face iConta.eu
iConta.eu nu calculează și nu urmărește termenele de prescripție ale datoriilor fiscale ale unei firme — acesta rămâne un calcul juridic/fiscal pe care contabilul sau consultantul fiscal îl face separat, ținând cont de eventualele inspecții, corectări sau proceduri penale relevante pentru fiecare obligație în parte. Aplicația oferă evidența contabilă generală a obligațiilor fiscale declarate și plătite, dar nu un modul de gestiune a prescripției.