Ce verifică ANAF la facturile primite de la furnizori inactivi?
Din perspectiva firmei care primește factura, întrebarea nu e dacă furnizorul a greșit ceva, ci dacă ea, ca beneficiar, mai are dreptul de deducere. Legea răspunde clar: primirea unei facturi emise de un contribuabil deja înscris ca inactiv anulează, de regulă, atât deducerea cheltuielii, cât și a TVA-ului aferent.
Temeiul legal
„Beneficiarii care achiziționează bunuri și/sau servicii de la persoane impozabile stabilite în România, după înscrierea acestora ca inactivi în Registrul contribuabililor inactivi/reactivați conform Codului de procedură fiscală, nu beneficiază de dreptul de deducere a cheltuielilor și a taxei pe valoarea adăugată aferente achizițiilor respective, cu excepția achizițiilor de bunuri efectuate în cadrul procedurii de executare silită și/sau a achizițiilor de bunuri/servicii de la persoane impozabile aflate în procedura falimentului [...]" — Legea 227/2015, art. 11 alin. (7) (sursă: anaf_surse/cod_fiscal_227_2015_consolidat.txt)
„Următoarele cheltuieli nu sunt deductibile: [...] j) cheltuielile înregistrate în evidența contabilă, care au la bază un document emis de un contribuabil declarat inactiv conform prevederilor Codului de procedură fiscală [...]" — Legea 227/2015, art. 25 alin. (4) lit. j) (sursă: anaf_surse/cod_fiscal_227_2015_consolidat.txt)
Punctul de control, pentru facturile primite de firmă:
- Criteriul decisiv e data facturii, raportată la perioada în care furnizorul figura ca inactiv în registru — nu contează dacă factura a fost plătită sau dacă marfa a fost efectiv livrată.
- Consecința e dublă: se pierde atât deductibilitatea cheltuielii la calculul rezultatului fiscal, cât și dreptul de deducere a TVA aferent, cu excepția executării silite și a achizițiilor de la furnizori în faliment.
- Dacă furnizorul e ulterior reactivat, beneficiarul poate recupera deducerea, dar mecanismul diferă: dacă inactivitatea și reactivarea sunt în același an fiscal, ajustarea se face în trimestrul reactivării; dacă sunt în ani fiscali diferiți, e nevoie de declarație rectificativă pentru anul la care se referă cheltuielile.
Ce se greșește în practică
- Se presupune că buna-credință a beneficiarului (nu știa că furnizorul e inactiv) înlătură sancțiunea fiscală — legea nu prevede o astfel de excepție bazată pe buna-credință, ci doar excepțiile explicite de executare silită și faliment.
- Se tratează toate facturile primite de la un furnizor ulterior inactivat ca fiind afectate, deși doar cele emise după înscrierea în Registrul contribuabililor inactivi sunt vizate — cele anterioare rămân deductibile normal.
- Se omite ajustarea rezultatului fiscal la reactivarea furnizorului, deși legea oferă explicit calea recuperării deducerii pierdute, cu declarație rectificativă dacă reactivarea are loc într-un an fiscal diferit de cel al inactivării.
Ce face iConta.eu
La căutarea sau introducerea unui furnizor după CUI, iConta.eu preia din API-ul public ANAF statusul curent de inactivitate al acestuia (core/anaf_api.py, câmpul inactiv), alături de denumire și plătitor de TVA. La data acestui ghid, iConta.eu nu verifică automat, pentru fiecare factură primită și înregistrată în contabilitate, dacă furnizorul era inactiv exact la data emiterii acelei facturi și nu recalculează deducerea la reactivare. Corelarea datei fiecărei facturi cu perioada exactă de inactivitate a furnizorului rămâne o verificare manuală.