Cum se amortizează un mijloc fix după cumpărarea la finalul leasingului
Când contractul de leasing se încheie și firma exercită opțiunea de cumpărare a bunului, tratamentul fiscal depinde decisiv de tipul de leasing avut — financiar sau operațional. Confuzia dintre cele două scenarii duce direct la o amortizare calculată greșit.
Leasing financiar: bunul era deja „al firmei" fiscal
Codul fiscal art. 29 alin. (1)-(2) stabilește regula centrală pentru leasingul financiar:
„(1) În cazul leasingului financiar utilizatorul este tratat din punct de vedere fiscal ca proprietar [...] (2) Amortizarea bunului care face obiectul unui contract de leasing se face de către utilizator, în cazul leasingului financiar [...] cheltuielile fiind deductibile, potrivit art. 28."
Asta înseamnă că, dacă bunul a fost preluat prin leasing financiar, firma l-a amortizat deja fiscal pe toată durata contractului, ca și cum ar fi fost proprietar de la început. Cumpărarea la final (exercitarea opțiunii de cumpărare, la valoarea reziduală) NU declanșează o amortizare nouă, de la zero — bunul are deja o valoare fiscală rămasă neamortizată (eventual zero, dacă amortizarea a acoperit integral valoarea de intrare).
Ce se întâmplă cu suma plătită la exercitarea opțiunii
Valoarea reziduală plătită la finalul contractului pentru a intra în proprietatea deplină a bunului nu constituie o achiziție nouă separată din punct de vedere fiscal — se adaugă, după caz, la valoarea fiscală rămasă a bunului deja amortizat parțial sau integral prin contract, conform regulilor generale de la Codul fiscal art. 28. Dacă bunul a fost complet amortizat pe durata leasingului, plata reziduală nu mai generează o nouă bază de amortizare, pentru că bunul și-a epuizat deja valoarea fiscală amortizabilă.
Leasing operațional: situația e complet diferită
Dacă însă contractul a fost de leasing operațional, situația se inversează — pe durata contractului, locatorul (firma de leasing) era cea care amortiza bunul, iar utilizatorul deducea doar chiria (rata de leasing) ca cheltuială curentă. În acest caz, la exercitarea opțiunii de cumpărare la final, firma cumpărătoare ACHIZIȚIONEAZĂ efectiv bunul pentru prima dată din punct de vedere fiscal — abia atunci începe o amortizare nouă, de la valoarea de achiziție plătită (prețul rezidual), conform regulilor generale de la art. 28.
Sinteza celor două scenarii
| Tip contract inițial | Amortizare pe durata contractului | La cumpărarea finală |
|---|---|---|
| Leasing financiar | Utilizatorul amortizează întregul bun | Nu pornește o amortizare nouă — valoarea reziduală se adaugă la ce a mai rămas neamortizat |
| Leasing operațional | Locatorul amortizează; utilizatorul deduce chiria | Utilizatorul cumpără bunul „de la zero" — amortizare nouă, de la prețul de achiziție plătit |
Pragul de calificare rămâne aplicabil
Indiferent de scenariu, valoarea la care se face (sau nu) o nouă amortizare trebuie să depășească pragul de 5.000 lei stabilit de Codul fiscal art. 28 alin. (2) lit. b), modificat prin OUG nr. 8/2026 — sub acest prag, cheltuiala se deduce integral, imediat, fără amortizare.
Practic, la finalul unui contract de leasing
- Verifică întâi calificarea contractului inițial — financiar sau operațional; ea determină tot tratamentul ulterior, nu prezumția „am cumpărat bunul, deci amortizez de la zero".
- Pentru leasing financiar, verifică valoarea fiscală rămasă neamortizată înainte de a trata suma reziduală ca o nouă bază de amortizare.
- Pentru leasing operațional, tratează cumpărarea finală exact ca o achiziție obișnuită de mijloc fix, cu toate regulile standard de la art. 28.