Cum se atribuie numărul de inventar unui mijloc fix?
Întrebarea ține, de fapt, de două subiecte diferite pe care practica le confundă adesea: (1) ce este un mijloc fix, definit de Codul fiscal, și (2) cum se identifică individual bunurile la inventarierea anuală, cerută de normele contabile. Legea reglementează clar primul subiect. Pentru al doilea — formatul exact al unui „număr de inventar" atribuit de firmă fiecărui bun — corpusul de acte normative consultat nu conține o prevedere care să impună un format sau o procedură standard; practica de a numerota mijloacele fixe e o convenție de evidență internă, nu o obligație descrisă punct cu punct în lege.
Temeiul legal
„85. - (1) Evaluarea imobilizărilor corporale și necorporale, cu ocazia inventarierii, se face la valoarea de inventar, stabilită de comisia de inventariere sau de evaluatori autorizați, potrivit legii. Fac obiectul evaluării și imobilizările în curs de execuție." — OMFP 1802/2014, reglementări contabile, pct. 85 alin. (1) (sursă: anaf_surse/omfp_1802_2014_reglementari_consolidat.html)
Ce rezultă din text și din contextul lui legal, fără a depăși ce spune efectiv:
- Legea cere ca fiecare imobilizare corporală (deci și fiecare mijloc fix) să fie evaluată individual la inventariere, de o comisie de inventariere — ceea ce presupune, implicit, ca bunul să poată fi identificat fără echivoc printre celelalte.
- Mijlocul fix supus acestei evaluări e cel definit de Codul fiscal art. 28 alin. (2): bun deținut și utilizat în activitate, cu valoare fiscală de intrare ≥ pragul legal (5.000 lei din 25.02.2026) și durată normală de utilizare peste un an.
- Ce nu am găsit, verificat explicit: nicio prevedere din OMFP 1802/2014, OMFP 2861/2009 (normele de inventariere) sau Codul fiscal, din corpusul consultat, nu descrie un format standard, o metodă de calcul sau o obligație explicită de atribuire a unui „număr de inventar" cu formă anume. Practica de a numerota mijloacele fixe (adesea pe o fișă a mijlocului fix) e o convenție uzuală de evidență internă, nu o cerință detaliată punct cu punct de actele consultate.
Ce se greșește în practică
- Se caută un „format oficial" de număr de inventar care nu există explicit reglementat, în loc să se stabilească o procedură internă coerentă, documentată în politicile contabile ale firmei.
- Se confundă numărul de inventar (identificator intern, atribuit de firmă) cu codul de clasificare din catalogul mijloacelor fixe (HG 2139/2004), care servește la stabilirea duratei normale de utilizare pentru amortizare, nu la identificarea fizică individuală a bunului.
- Se renumerotează bunurile la fiecare inventariere, ceea ce rupe legătura istorică dintre listele de inventariere succesive și îngreunează urmărirea diferențelor constatate de la un an la altul.
Ce face iConta.eu
Conceptul de „număr de inventar" ca identificator atribuit individual fiecărui mijloc fix nu există implementat în iConta.eu — nici în registrul de mijloace fixe, nici în modulul de obiecte de inventar. Aplicația nu are un câmp dedicat, o generare automată sau o validare pentru un asemenea identificator. Firmele care folosesc o numerotare internă a mijloacelor fixe (de exemplu, pentru etichetare fizică) trebuie să o gestioneze, în continuare, în afara aplicației.