Cum cer amânarea plății impozitelor
„Amânarea la plată" nu e sinonimă cu eșalonarea, deși cele două sunt strâns legate în lege. Codul de procedură fiscală tratează diferit amânarea, în funcție de tipul de organ fiscal: la nivel central (ANAF), amânarea vizează strict penalitățile de întârziere, legate obligatoriu de o eșalonare aprobată; la nivelul bugetelor locale, amânarea poate viza chiar obligațiile fiscale principale.
Temeiul legal
„Pe perioada eșalonării la plată, penalitățile de întârziere cuprinse în certificatul de atestare fiscală se amână la plată prin decizie care se comunică debitorului odată cu decizia de eșalonare la plată. Aceste prevederi se aplică, după caz, și unui procent de 50% din majorările de întârziere, reprezentând componenta de penalitate a acestora." — Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, art. 208 alin. (1) (sursă: anaf_surse/legea_207_2015_consolidat.txt)
- La organul fiscal central (ANAF), amânarea la plată nu e un instrument de sine stătător: ea se acordă automat, prin aceeași decizie, doar pentru penalitățile de întârziere aferente unei eșalonări deja aprobate — nu poți cere „doar" amânarea, fără eșalonare (art. 208 alin. (1)).
- Dacă eșalonarea la plată se finalizează cu succes, penalitățile amânate „se anulează prin decizie" (art. 208 alin. (3)). Dacă eșalonarea își pierde valabilitatea, se pierde și amânarea penalităților (art. 208 alin. (4)).
- La organul fiscal local, regimul e diferit și mai larg: „Eșalonarea la plată se acordă pe o perioadă de cel mult 5 ani, iar amânarea la plată se acordă pe o perioadă de cel mult 6 luni, dar care nu poate depăși data de 20 decembrie a anului fiscal în care se acordă" (Legea 207/2015, art. 185 alin. (2)) — aici amânarea poate viza chiar obligațiile fiscale principale (impozite locale), nu doar penalitățile.
- Pe perioada amânării locale, se datorează majorări de întârziere de 0,5% pe lună, „reprezentând echivalentul prejudiciului" (art. 185 alin. (3)), iar contribuabilul trebuie să constituie o garanție (art. 185 alin. (5)).
Ce se greșește în practică
- Se depune o cerere „doar de amânare" la ANAF, fără o cerere de eșalonare asociată — la nivel central, amânarea nu se acordă separat de eșalonare.
- Se confundă cele două regimuri (central vs. local): la impozitele locale, amânarea poate acoperi principalul, dar la organul fiscal central ea vizează doar penalitățile.
- Se ignoră condiția garanției, obligatorie pentru amânarea la plată a obligațiilor fiscale locale.
- Se presupune că amânarea „oprește" complet costurile datoriei — de fapt, pe perioada amânării, se datorează în continuare majorări de întârziere.
Ce face iConta.eu
La data acestui ghid, iConta.eu nu are o funcție dedicată pentru depunerea sau urmărirea cererilor de amânare la plată a impozitelor, nici către organul fiscal central, nici către cel local. Aplicația conține un mecanism separat, cu alt înțeles al cuvântului „amânare" — certificatul de amânare a plății TVA la import, prevăzut de art. 326 alin. (4) din Codul fiscal, folosit în modulul de import/export — care nu are legătură cu amânarea impozitelor restante discutată în acest ghid.