Comisioanele pentru credit: se includ în cost
Răspunsul scurt e nu: comisioanele legate de un credit — de acordare, de administrare sau alt tip de comision de finanțare — nu intră în costul de achiziție al mărfii cumpărate cu banii din acel credit, indiferent cât de direct legat pare creditul de achiziția respectivă.
Temeiul legal
OMFP 1802/2014, pct. 80 alin. (1) și (4): „Costurile îndatorării atribuibile activelor cu ciclu lung de fabricație sunt incluse în costurile de producție ale acestora, în măsura în care sunt legate de perioada de producție. [...] Activele financiare și stocurile care sunt fabricate pe o bază repetitivă de-a lungul unei perioade scurte de timp nu sunt considerate active cu ciclu lung de fabricație. Nu sunt active cu ciclu lung de fabricație nici activele care în momentul achiziției sunt gata pentru utilizarea lor prestabilită sau pentru vânzare."
Comisionul de credit e o formă de „cost al îndatorării" — alături de dobândă. Potrivit pct. 80, costurile îndatorării se capitalizează (intră în costul activului) doar pentru active cu ciclu lung de fabricație. Mărfurile cumpărate pentru revânzare, gata de utilizare sau de vânzare chiar la achiziție, sunt excluse explicit din această categorie la alin. (4). Concluzia legală directă: comisionul plătit pentru un credit folosit la finanțarea unei achiziții de marfă obișnuită nu intră în costul de achiziție al mărfii — se recunoaște ca o cheltuială a perioadei în care a survenit.
Ce se greșește în practică
- Se capitalizează comisionul de credit direct în costul mărfii (cont 371), pe același raționament ca transportul sau taxele vamale — deși comisionul de finanțare are o natură diferită (cost al îndatorării, nu cost atribuibil direct achiziției bunului).
- Se invocă „direct legat de achiziție" pentru a justifica includerea comisionului în cost, ignorând că pct. 80 vizează explicit costurile de finanțare, nu costurile de achiziție propriu-zise de la pct. 6 (transport, taxe vamale, comisioane de intermediere la achiziție).
- Se confundă comisionul de credit (cost al îndatorării, exclus din costul mărfii) cu comisionul vamal sau de intermediere la achiziție (atribuibil direct achiziției bunurilor, inclus în cost) — sunt categorii diferite de comisioane, cu tratamente opuse.
Ce face iConta.eu
Comisioanele de credit se înregistrează separat de gestiunea de stocuri, prin ecranul dedicat creditelor (rata + dobânda + comisionul lunar), pe conturile de cheltuieli de exploatare/financiare corespunzătoare — niciodată pe contul de marfă (371). Mecanismul de capitalizare a costurilor accesorii pe stocuri (landed cost, prin ecranul NIR) nu are niciun parametru pentru comisioane de credit și nu apelează motorul de credite — cele două fluxuri sunt complet separate în aplicație, exact cum cere tratamentul contabil de mai sus.