Nu confunda impozitul pe profit cu impozitul pe dividende
Sunt două impozite distincte, cu baze de calcul, plătitori și momente de datorare complet diferite — deși ambele pornesc, în cele din urmă, de la același profit. Impozitul pe profit se plătește de firmă, pentru rezultatul ei fiscal. Impozitul pe dividende se reține de firmă, dar se plătește în numele asociatului, doar dacă și când profitul (deja impozitat) e efectiv distribuit ca dividend.
Temeiul legal
„Cota de impozitare. Cota de impozit pe profit care se aplică asupra profitului impozabil este de 16%." — Legea 227/2015 (Codul fiscal), art. 17 (sursă: anaf_surse/cod_fiscal_227_2015_consolidat.txt)
„O persoană juridică română care plătește dividende către o persoană juridică română are obligația să rețină, să declare și să plătească impozitul pe dividende reținut către bugetul de stat, astfel cum se prevede în prezentul articol. Impozitul pe dividende se stabilește prin aplicarea unei cote de impozit de 16% asupra dividendului brut plătit unei persoane juridice române." — Legea 227/2015 (Codul fiscal), art. 43 alin. (1)-(2) (sursă: anaf_surse/cod_fiscal_227_2015_consolidat.txt)
Diferențele esențiale între cele două:
- Cine datorează: impozitul pe profit e datorat și plătit de firmă, din propriile resurse, indiferent dacă profitul e ulterior distribuit sau rămâne nerepartizat. Impozitul pe dividende e datorat de asociat (persoana care primește dividendul), dar reținut și virat de firmă în calitate de plătitor de venit.
- Momentul: impozitul pe profit se calculează trimestrial/anual pe rezultatul fiscal al perioadei, chiar dacă firma nu distribuie nimic. Impozitul pe dividende se datorează abia la momentul plății efective a dividendului către asociat — un profit rămas nerepartizat în rezerve sau reportat nu generează, prin el însuși, impozit pe dividende.
- Baza de calcul: impozitul pe profit se aplică asupra profitului impozabil (venituri minus cheltuieli deductibile, cu ajustările fiscale prevăzute de lege). Impozitul pe dividende se aplică asupra dividendului brut plătit — o sumă care a fost deja diminuată cu impozitul pe profit al firmei.
- Cota: 16% în ambele cazuri de la 1 ianuarie 2026, dar aplicată la baze diferite, ceea ce înseamnă o povară fiscală cumulată mai mare decât 16% asupra profitului distribuit efectiv către asociați.
Ce se greșește în practică
- Se presupune că, o dată plătit impozitul pe profit, distribuirea dividendelor nu mai generează nicio altă obligație fiscală.
- Se calculează greșit baza impozitului pe dividende, pornind de la profitul brut (înainte de impozitul pe profit) în loc de dividendul net efectiv distribuit asociaților.
- Se confundă termenele de plată: impozitul pe profit are scadențe trimestriale/anuale proprii (independent de distribuire), în timp ce impozitul pe dividende se plătește până la data de 25 a lunii următoare celei în care se face plata dividendului — sau până la 25 ianuarie anul următor, pentru dividendele aprobate dar neplătite până la sfârșitul anului.
Ce face iConta.eu
La data acestui ghid, iConta.eu calculează și tratează separat, ca fluxuri distincte în aplicație, impozitul pe profit (parte din declarația D101 anuală, respectiv plățile anticipate trimestriale) și impozitul pe dividende (reținut la momentul înregistrării plății dividendului către asociat și raportat prin D205). Contabilul rămâne responsabil să confirme momentul real al plății dividendului, pentru ca aplicația să calculeze corect scadența impozitului reținut.