Cum contabilizez diferențele de curs la avansurile în valută?
Actualizat la 13.10.2026
Nu contabilizezi diferențe de curs la avansuri, pentru că nu apar. Un avans acordat sau primit în valută e un element nemonetar — se înregistrează o singură dată, la cursul BNR din ziua plății, și rămâne acolo până se regularizează cu factura aferentă. Ce se schimbă de la un caz la altul e doar cum tratezi restul de sold rămas după regularizare, dacă există unul.
Temeiul legal
„315. - (1) Prin elemente monetare se înțelege disponibilitățile bănești și activele/datoriile de primit/de plătit în sume fixe sau determinabile. [...] (3) Caracteristica esențială a unui element nemonetar este absența unui drept de a primi (sau a unei obligații de a furniza) un număr fix sau determinabil de unități monetare. Exemplele includ: sumele plătite în avans pentru bunuri și servicii; imobilizări necorporale; stocuri; imobilizări corporale; și provizioanele care urmează a fi decontate prin furnizarea unui activ nemonetar." — OMFP 1802/2014, pct. 315 alin. (1) și (3) (sursă: OMFP nr. 1802/2014 (Reglementările contabile privind situațiile financiare anuale individuale și consolidate))
Practic, pentru un avans plătit unui furnizor extern:
- La plata avansului: se înregistrează 4092 = 5124, la cursul BNR din ziua plății — o singură dată.
- Pe durata avansului: contul 4092 nu se reevaluează la finalul lunilor următoare, chiar dacă rămâne deschis mai multe luni — spre deosebire de o datorie comercială obișnuită.
- La regularizare (primirea facturii finale): factura se înregistrează la cursul ei propriu, iar avansul se stinge (401 = 4092, la valoarea deja fixată a avansului) — nu apare nicio „diferență de curs" din această compensare.
- Dacă rămâne un rest de plată (factura e mai mare decât avansul, sau invers), acel rest e o datorie/creanță monetară obișnuită, care de acum încolo se reevaluează lunar (pct. 325) și generează diferențe de curs la decontarea ei finală (pct. 322).
Ce se greșește în practică
- Se calculează o „diferență de curs" între cursul de la plata avansului și cursul de la primirea facturii, tratând-o ca 665/765 — corect, această diferență nu e o diferență de curs valutar, e doar o consecință a compensării a două sume fixate separat.
- Se reevaluează greșit soldul avansurilor (4092/4093) la finalul fiecărei luni, alături de creanțe și datorii propriu-zise.
- Se ține avansul deschis mult timp fără regularizare, complicând ulterior reconcilierea între suma plătită și factura efectivă, mai ales dacă intervin mai multe livrări parțiale.
Ce face iConta.eu
Aplicația validează explicit tipurile de solduri acceptate la creanta, disponibil și datorie — un avans nu se încadrează în niciuna dintre acestea, iar un apel cu tipul „avans" produce o eroare, nu o notă contabilă. Aplicația nu are o funcție dedicată de „diferențe de curs la avansuri", pentru că o asemenea funcție ar contrazice regula elementelor nemonetare. Regularizarea avansului cu factura finală și înregistrarea restului de sold ca datorie/creanță rămân operațiuni pe care contabilul le face separat, prin ecranele de facturare, respectiv de decontare valutară („Diferențe de curs valutar”) doar pentru restul rămas, dacă există.