Cum se dovedește realitatea cheltuielilor contestate
Când un inspector fiscal pune la îndoială realitatea unei cheltuieli, întrebarea „cine trebuie să dovedească" are un răspuns clar în lege: contribuabilul, nu organul fiscal, are sarcina de a dovedi actele și faptele care au stat la baza propriilor declarații.
Temeiul legal
„ART. 72 Forța probantă a documentelor justificative și evidențelor contabile Documentele justificative și evidențele contabile ale contribuabilului/plătitorului constituie probe la stabilirea bazei de impozitare. în cazul în care există și alte acte doveditoare, acestea vor fi luate în considerare la stabilirea bazei de impozitare. ART. 73 Sarcina probei în dovedirea situației de fapt fiscale (1) Contribuabilul/Plătitorul are sarcina de a dovedi actele și faptele care au stat la baza declarațiilor sale și a oricăror cereri adresate organului fiscal. (2) Organul fiscal are sarcina de a motiva actele administrative fiscale emise pe bază de probe sau constatări proprii." — Legea 207/2015 (Codul de procedură fiscală), art. 72 și art. 73 (sursă: anaf_surse/legea_207_2015_consolidat.txt)
Mecanismul probator, așa cum rezultă din text:
- Documentele justificative și evidența contabilă ale firmei constituie, prin ele însele, probă la stabilirea bazei de impozitare (art. 72) — o factură, un contract, un proces-verbal de recepție corect întocmite au forță probantă, nu sunt simple formalități.
- Sarcina probei aparține contribuabilului (art. 73 alin. (1)): dacă o cheltuială e contestată, firma trebuie să prezinte documentele care dovedesc realitatea și scopul economic al operațiunii — nu organul fiscal trebuie să demonstreze că cheltuiala nu a existat.
- În oglindă, dacă organul fiscal decide totuși să respingă o cheltuială sau să stabilească suplimentar o obligație, are propria obligație de motivare a actului administrativ pe bază de probe sau constatări proprii (art. 73 alin. (2)) — nu poate respinge o cheltuială fără o motivare susținută.
Practic, „a dovedi realitatea unei cheltuieli" înseamnă a putea prezenta lanțul complet de documente justificative — factură, contract, dovada plății, dovada recepției bunului/serviciului, eventual corespondență sau alte acte doveditoare relevante — coerent cu evidența contabilă în care cheltuiala a fost înregistrată.
Ce se greșește în practică
- Se consideră suficientă doar factura, fără documentele conexe (contract, recepție, dovada utilizării în activitatea economică), deși organul fiscal poate cere întregul context care susține realitatea operațiunii.
- Se așteaptă ca organul fiscal să „demonstreze" că o cheltuială nu e reală, inversând sarcina probei prevăzută expres de lege în sarcina contribuabilului.
- Se ignoră obligația de motivare a organului fiscal (art. 73 alin. (2)) atunci când acesta respinge o cheltuială — o respingere nemotivată, fără probe sau constatări proprii, poate fi contestată tocmai pe acest temei procedural.
Ce face iConta.eu
iConta.eu oferă contabilitate generală și păstrarea documentelor justificative asociate fiecărei operațiuni înregistrate (facturi, contracte încărcate, extrase de cont). Aplicația nu evaluează și nu certifică realitatea economică a unei cheltuieli în fața unui control fiscal — aceasta rămâne o probațiune pe care contribuabilul o construiește din documentele efectiv deținute, conform art. 72-73 din Codul de procedură fiscală.