Firmă pe numele altcuiva: riscuri legale
Practica de a înregistra o firmă pe numele altei persoane — de obicei pentru a ascunde identitatea reală a celui care controlează afacerea — nu are un regim juridic special în legislația comercială. Riscul real apare acolo unde legea fiscală taxează exact acest mecanism: ascunderea sursei impozabile.
Temeiul legal
„Constituie infracțiuni de evaziune fiscală și se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi sau cu amendă următoarele fapte săvârșite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale: a) ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile [...]." — Legea 241/2005, art. 9 alin. (1) lit. a) (sursă: anaf_surse/legea_241_2005.html)
Legea nu incriminează separat „firma pe numele altcuiva" ca atare, dar mecanismul din spatele ei se lovește de mai multe prevederi concrete:
- dacă interpunerea unei alte persoane ca asociat/administrator servește la ascunderea sursei impozabile a beneficiarului real (de exemplu, veniturile firmei sunt de fapt controlate și folosite de altcineva decât titularul înregistrat), fapta poate intra sub incidența art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea 241/2005 — evaziune fiscală, pedepsită cu închisoare de la 3 la 10 ani;
- persoana care acceptă să figureze formal ca administrator sau asociat răspunde ea însăși, ca titular legal al funcției, pentru obligațiile societății față de terți și față de stat — răspunderea nu „rămâne" automat la beneficiarul real, oricât de informal ar fi fost înțelegerea între ei;
- art. 12 din aceeași lege interzice persoanelor condamnate pentru infracțiunile din Legea 241/2005 să mai fie fondatori, administratori, directori sau reprezentanți legali ai unei societăți comerciale.
Ce se greșește în practică
- Se crede că „administratorul de pe hârtie" nu are nicio răspundere reală dacă nu a beneficiat efectiv de banii firmei — răspunderea legală (contractuală, contravențională, uneori penală) se leagă de funcția înregistrată la Registrul Comerțului, nu de beneficiul economic.
- Se ignoră faptul că un „împrumut de identitate" fără contract scris nu produce niciun efect juridic între cele două părți — dacă beneficiarul real refuză să acopere datoriile firmei, persoana interpusă rămâne singură în fața creditorilor și a organelor fiscale.
- Se presupune că schema e „doar administrativă" atâta vreme cât firma plătește taxele la zi — riscul penal ține de scopul ascunderii sursei impozabile a beneficiarului real, nu de conformitatea declarativă curentă a firmei.
Ce face iConta.eu
iConta.eu nu verifică și nu poate verifica identitatea beneficiarului real din spatele unui asociat sau administrator înregistrat — aplicația lucrează cu datele de identificare introduse de utilizator și cu structura de acționariat/administrare așa cum e ea declarată la Registrul Comerțului. Rămâne responsabilitatea profesională a contabilului sau a administratorului să evalueze riscurile juridice ale unei asemenea structuri, înainte de a o introduce în contabilitate.