Regula generală antiabuz: ce tranzacții poate ignora ANAF la calculul impozitului pe profit?

ANAF poate să nu ia în considerare o tranzacție sau o serie de tranzacții care, privite în ansamblu, nu sunt oneste. Este cazul celor făcute cu scopul principal, sau unul dintre scopurile principale, de a obține un avantaj fiscal contrar scopului legii. În acest caz, impozitul pe profit se recalculează ca și cum demersul nu ar fi existat (Codul fiscal art. 40^4).

Textul legal

Codul fiscal art. 40^4 alin. (1): „În scopul calculării obligațiilor fiscale, nu se ia în considerare un demers sau o serie de demersuri care, având în vedere toate faptele și circumstanțele relevante, nu sunt oneste, fiind întreprinse cu scopul principal sau cu unul dintre scopurile principale de a obține un avantaj fiscal care contravine obiectului sau scopului urmărit prin prevederile fiscale aplicabile. Un demers poate cuprinde mai multe etape sau părți.”

Alin. (2) definește demersul care nu este onest: cel care nu este întreprins „din motive comerciale valabile care reflectă realitatea economică, astfel cum prevede art. 11”. Alin. (3) stabilește consecința: obligația fiscală se calculează după regulile Titlului II.

Cele trei elemente ale testului

1. Avantajul fiscal: o reducere a impozitului, o deducere, o scutire sau o pierdere mai mare.
2. Scopul: avantajul este scopul principal sau unul dintre scopurile principale. Nu trebuie să fie singurul scop.
3. Contrarietatea: avantajul contravine obiectului sau scopului prevederii fiscale folosite și nu există motive comerciale valabile care să reflecte realitatea economică.

Analiza se face pe ansamblu. Etapele care, luate separat, sunt legale pot fi ignorate împreună dacă formează un singur demers.

Legătura cu art. 11

Art. 11 din Codul fiscal se aplică tuturor impozitelor și dă organului fiscal instrumente asemănătoare: - poate să nu ia în considerare o tranzacție fără scop economic sau poate reîncadra forma ei pentru a reflecta conținutul economic (alin. (1)); - este obligat să motiveze în fapt decizia de impunere, cu elementele relevante privind scopul și conținutul tranzacției și cu mijloacele de probă folosite (alin. (1)); - tranzacțiile transfrontaliere calificate drept artificiale nu beneficiază de convențiile de evitare a dublei impuneri (alin. (2)-(3)); - tranzacțiile între persoane afiliate se fac la valoarea de piață (alin. (4)).

Exemple de risc

• Împrumut circular: firma A împrumută bani unei firme afiliate, care îi reîmprumută aceleiași firme A, prin două etape, pentru a genera cheltuieli cu dobânzi deductibile fără finanțare reală. Demersul poate fi ignorat, iar dobânzile se elimină din calculul rezultatului fiscal.
• Interpunerea unei societăți fără activitate: o societate este interpusă doar pentru a transforma un venit impozabil într-unul neimpozabil. Dacă nu există motive comerciale valabile, venitul se impozitează ca în lipsa interpunerii.

Ce nu intră sub regulă

Art. 40^4 vizează avantajele care contravin scopului prevederii fiscale. Din această formulare rezultă că alegerea între două opțiuni prevăzute expres de lege nu contravine, în sine, scopului legii. De exemplu, alegerea sistemului anual de plată a impozitului (art. 41 alin. (2)) sau aplicarea unei facilități în condițiile ei. Regula vizează construcțiile artificiale, nu optimizarea făcută în limitele pentru care legea a fost gândită.

Cum te aperi

1. Documentează motivul comercial al fiecărei restructurări, finanțări intra-grup sau interpuneri, înainte de a o face.
2. Păstrează dovezi de substanță: personal, spații, decizii efective, fluxuri reale de bani și bunuri.
3. La inspecție, cere motivarea în fapt prevăzută la art. 11 alin. (1) și verifică dacă organul fiscal a analizat toate faptele și circumstanțele relevante, cum cere art. 40^4.

De reținut

• ANAF poate ignora demersurile care nu sunt oneste, iar impozitul pe profit se recalculează fără ele.
• Avantajul fiscal trebuie să fie un scop principal și să contravină scopului legii.
• Motivele comerciale valabile, care reflectă realitatea economică, sunt apărarea principală.
• Decizia de impunere trebuie motivată în fapt, cu probele avute în vedere.

Toate ghidurile · ← iConta.eu · Termeni și condiții