Supracapitalizarea și deducerea dobânzilor: reguli 2026
Deductibilitatea cheltuielilor cu dobânzile nu mai e o simplă chestiune de „dobânda a fost plătită, deci e cheltuială" — Codul fiscal aplică, prin transpunerea directivei ATAD, o limitare specifică asupra costurilor excedentare ale îndatorării, independentă de nivelul de capitalizare, dar strâns legată de structura de finanțare a firmei.
Temeiul legal
„cheltuielile cu dobânzile și alte costuri echivalente dobânzii din punct de vedere economic, potrivit art. 40^2 [...] Costurile excedentare ale îndatorării reportate la 31 decembrie 2023 potrivit prevederilor art. 40^2 se alocă, pentru aplicarea alin. (4) al acestui articol în anii fiscali următori, plafonului deductibil reprezentat de echivalentul în lei al sumei de 1.000.000 euro." — Legea 227/2015 (Codul fiscal), art. 25 alin. (3) lit. h) și art. 45 alin. (19) cu trimitere la art. 40^2 (sursă: anaf_surse/cod_fiscal_227_2015_consolidat.txt)
Elementele-cheie ale regulii (art. 40^2, regula costurilor excedentare ale îndatorării, transpunerea ATAD):
- Cheltuielile cu dobânzile și costurile echivalente economic dobânzii nu se deduc automat integral — se aplică un mecanism de plafonare distinct de regulile clasice de deductibilitate din art. 25.
- Plafonul deductibil de bază pentru costurile excedentare ale îndatorării reportate e echivalentul în lei al sumei de 1.000.000 euro, sumă la care se pot adăuga alte reguli de calcul (procent din EBITDA fiscal) prevăzute de art. 40^2.
- Costurile excedentare care depășesc plafonul deductibil al unui an pot fi reportate pentru anii fiscali următori, alocate potrivit regulilor din art. 40^2 alin. (4) — regula nu „pierde" definitiv suma nedeductibilă, dar o amână condiționat.
Ce se greșește în practică
- Se tratează orice dobândă plătită unei bănci sau unui asociat ca automat deductibilă integral, ignorând mecanismul de plafonare din art. 40^2, aplicabil indiferent de sursa finanțării.
- Se confundă vechea regulă a gradului de îndatorare (capital împrumutat versus capital propriu, aplicabilă înainte de transpunerea ATAD) cu regula actuală a costurilor excedentare ale îndatorării — mecanismul de calcul s-a schimbat structural.
- Se ignoră reportarea costurilor excedentare nedeductibile într-un an, presupunând că suma respectivă e pierdută definitiv, deși legea permite alocarea ei asupra plafonului deductibil al anilor fiscali următori.
Ce face iConta.eu
La data acestui ghid, iConta.eu nu calculează automat limitarea costurilor excedentare ale îndatorării potrivit art. 40^2 și nici reportul acestora între ani fiscali. Aplicația oferă evidența contabilă generală a cheltuielilor cu dobânzile, înregistrate pe baza documentelor justificative (contracte de credit/împrumut, extrase bancare), dar calculul plafonului deductibil specific regulii ATAD și ajustarea corespunzătoare a rezultatului fiscal rămân, la acest moment, în sarcina contabilului.