Când se aplică „taxare inversă” pe o factură către un client din UE?
Scurt: niciodată, în sensul strict al termenului din Codul fiscal. Taxarea inversă reglementată de art. 331 din Codul fiscal e un mecanism care funcționează doar între doi parteneri din România. O factură emisă către un client din alt stat membru UE se supune altor reguli, distincte de taxarea inversă internă.
Temeiul legal
„Prevederile prezentului articol se aplică numai pentru livrările de bunuri/prestările de servicii în interiorul țării." — Legea 227/2015, art. 331 alin. (5)
„Persoana obligată la plata taxei [...] este persoana impozabilă care efectuează livrări de bunuri sau prestări de servicii, cu excepția cazurilor pentru care beneficiarul este obligat la plata taxei conform alin. (2)-(6) și art. 331." — Legea 227/2015, art. 307 alin. (1)
Explicația confuziei: „taxare inversă" e folosit colocvial de mulți contabili și antreprenori pentru orice situație în care o factură circulă fără TVA. Dar mecanismul din art. 331 (cel numit exact „taxare inversă" în lege, cu mențiunea obligatorie pe factură) e limitat prin lege la operațiuni în interiorul României, între doi parteneri înregistrați în scopuri de TVA aici — deșeuri, cereale, clădiri/terenuri taxabile și celelalte categorii enumerate la art. 331 alin. (2).
O factură emisă către un client din UE se supune unui regim complet diferit: - pentru bunuri, livrarea intracomunitară are, de regulă, un regim de scutire (nu de taxare inversă); - pentru servicii, dacă locul prestării se mută la sediul beneficiarului din alt stat membru, factura se emite fără TVA românesc, iar clientul e cel care aplică, în propria lui țară, regulile lui locale de autolichidare.
Niciunul dintre aceste două regimuri nu e mecanismul „taxare inversă" din art. 331 CF, pentru că acela e limitat expres la operațiuni interne (alin. 5, citat mai sus). Sursele verificate pentru acest ghid nu acoperă în detaliu regimul exact de scutire pentru livrări intracomunitare de bunuri, nici regula generală de stabilire a locului prestării serviciilor — dacă emiți o factură către un client UE, verifică separat, la sursă, regimul aplicabil exact tipului tău de operațiune (bun sau serviciu), înainte să presupui că „taxare inversă" e răspunsul corect.
Ce se greșește în practică
- Se scrie mențiunea „taxare inversă" (art. 331) pe o factură către un client UE, deși acest articol nu se aplică decât intern, în România.
- Se confundă taxarea inversă internă (art. 331, între doi parteneri din România) cu regimul de scutire a livrărilor intracomunitare de bunuri sau cu regula de stabilire a locului prestării pentru servicii — mecanisme diferite, cu articole diferite din Codul fiscal.
- Se presupune că orice factură fără TVA emisă către un partener extern e automat „taxare inversă", indiferent de natura reală a operațiunii.
Ce face iConta.eu
Motorul de taxare inversă din iConta.eu (categoriile de la art. 331 alin. (2) — deșeuri, cereale, clădiri/terenuri etc.) verifică, printre altele, că atât furnizorul, cât și beneficiarul sunt înregistrați în scopuri de TVA — mecanismul e construit exclusiv pentru operațiuni interne și nu se activează pentru un client din UE. Pentru facturarea către clienți din UE, aplicația folosește un flux separat, pentru operațiuni intracomunitare, distinct de acest motor — dacă emiți o astfel de factură, folosește ecranul corespunzător facturării intracomunitare, nu opțiunea „Taxare inversă internă".