Capacitatea de transmisie pe satelit sau cablu închiriată de la o firmă străină: este redevență?
Nu, în cazul obișnuit. Când o firmă română, de exemplu un post TV, un operator de telecomunicații sau orice alt client, închiriază de la un operator străin un transponder pe satelit ori capacitate pe un cablu sau pe o conductă, plata nu este redevență dacă sunt îndeplinite două condiții: nu se transferă nicio tehnologie legată de satelit, iar clientul nu are satelitul în posesie, ci doar acces la capacitatea lui de transmisie. Aceeași regulă se aplică închirierii ori achiziției de capacitate pe cabluri pentru energie sau comunicații și pe conducte pentru gaze sau petrol.
Situația se schimbă când se închiriază chiar echipamentul, adică satelitul, cablul sau conducta, și nu doar accesul la capacitatea lui. Folosirea unui echipament industrial, comercial sau științific este, în definiția din Codul fiscal, un drept a cărui plată constituie redevență.
Temeiul legal
„plățile pentru accesul la sateliți prin închirierea de transpondere sau pentru utilizarea unor cabluri ori conducte pentru transportul energiei, gazelor sau petrolului, în situația în care clientul nu se află în posesia transponderelor, cablurilor, conductelor, fibrelor optice sau unor tehnologii similare;" — Legea 227/2015 (Codul fiscal), art. 7 pct. 36 alin. (2) lit. e) (sursă: anaf_surse/cod_fiscal_227_2015_consolidat.txt)
„orice echipament industrial, comercial sau științific, container, cablu, conductă, satelit, fibră optică sau tehnologii similare;" — Legea 227/2015 (Codul fiscal), art. 7 pct. 36 alin. (1) lit. d) (sursă: anaf_surse/cod_fiscal_227_2015_consolidat.txt)
„(15) Sumele plătite operatorilor de sateliți de către societățile de radio, televiziune sau de către societățile de telecomunicații ori de către alți clienți, în baza unor contracte de închiriere de transponder care permit utilizarea capacității de a transmite în mai multe zone geografice, nu reprezintă redevență dacă nu este transferată nicio tehnologie legată de satelit și dacă clientul nu se află în posesia satelitului când realizează transmisiile, ci are numai acces la capacitatea de transmisie a acestuia." — HG 1/2016 (Normele metodologice ale Codului fiscal), Titlul VI, pct. 2 alin. (15) (sursă: anaf_surse/hg_1_2016_norme_cod_fiscal.txt)
Codul fiscal în vigoare preia regula în chiar definiția redevenței, iar normele o detaliază. Ce verifici în contract:
- Acces sau posesie: primești o capacitate de transmisie operată de furnizor sau controlezi tu echipamentul? Doar accesul nu înseamnă redevență.
- Transfer de tehnologie: dacă odată cu accesul primești tehnologie legată de satelit, excluderea nu se mai aplică.
- Închirierea echipamentului: normele arată că, atunci când proprietarul satelitului îl închiriază unui alt operator, suma plătită reprezintă închirierea unui echipament industrial, comercial sau științific. În Codul fiscal român, o astfel de plată intră în definiția redevenței (art. 7 pct. 36 alin. (1) lit. d)).
- Dacă nu e redevență: suma nu devine automat neimpozabilă. Verifici dacă intră în altă categorie de venit impozabil al nerezidentului de la art. 223 alin. (1) din Codul fiscal.
SC Exemplu SRL, un post TV regional, plătește unui operator de sateliți din afara UE 120.000 lei pe an pentru un transponder. Satelitul e operat integral de furnizor, iar SC Exemplu SRL doar își transmite semnalul prin capacitatea închiriată, fără să primească tehnologie. Plata nu este redevență, deci nu se reține impozitul de 16% pe redevențe.
Ce se greșește în practică
- Orice plată către un operator de sateliți e tratată ca „închiriere de echipament", deci ca redevență, deși clientul are doar acces la capacitate.
- Invers, contractele în care clientul primește efectiv controlul asupra echipamentului, de exemplu fibră neagră închiriată în exclusivitate, sunt tratate ca simplu acces.
- Clauzele despre transferul de tehnologie din contract sunt ignorate.
- Din concluzia „nu e redevență" se trage automat concluzia „nu e nimic de analizat", fără verificarea celorlalte categorii de venit de la art. 223.
Ce face iConta.eu
iConta.eu generează D207, declarația informativă a impozitului reținut la sursă pentru nerezidenți. Declarația include veniturile impozabile și cele scutite, pe tipurile din nomenclator. Aplicația nu citește contractul și nu stabilește dacă o plată pentru capacitate de transmisie e redevență. Încadrarea rămâne decizia contabilului, pe baza clauzelor privind posesia și transferul de tehnologie.