Diferențe din reevaluare și impactul asupra amortizării
Diferența dintre valoarea justă și valoarea contabilă netă a unui mijloc fix, la reevaluare, nu se înregistrează la fel indiferent de semn — o creștere și o scădere urmează reguli distincte, iar istoricul reevaluărilor anterioare ale aceluiași activ poate schimba tratamentul. În ambele cazuri însă, rezultatul devine noua bază de la care amortizarea repornește.
Temeiul legal
"Dacă rezultatul reevaluării este o creștere față de valoarea contabilă netă, atunci aceasta se tratează astfel: ca o creștere a rezervei din reevaluare [...], dacă nu a existat o descreștere anterioară recunoscută ca o cheltuială aferentă acelui activ; sau ca un venit care să compenseze cheltuiala cu descreșterea recunoscută anterior la acel activ. Dacă rezultatul reevaluării este o descreștere a valorii contabile nete, aceasta se tratează ca o cheltuială cu întreaga valoare a deprecierii, atunci când în rezerva din reevaluare nu este înregistrată o sumă referitoare la acel activ (surplus din reevaluare) sau ca o scădere a rezervei din reevaluare [...], cu minimul dintre valoarea acelei rezerve și valoarea descreșterii, iar eventuala diferență rămasă neacoperită se înregistrează ca o cheltuială." — OMFP 1802/2014, pct. 111 alin. (1)-(2)
Pe scurt, cele două ramuri:
- Creștere: dacă activul n-a avut o descreștere anterioară recunoscută drept cheltuială, întreaga creștere merge în rezerva din reevaluare (cont 105). Dacă a existat o descreștere anterioară, creșterea o compensează mai întâi prin cont de venituri (755), până la nivelul acelei descreșteri — restul, dacă rămâne, merge tot pe rezervă (105).
- Scădere: dacă activul are deja o rezervă din reevaluare, scăderea o consumă mai întâi (105), în limita soldului ei — eventualul rest neacoperit devine cheltuială (655). Dacă nu există rezervă pe acel activ, întreaga scădere e cheltuială (655).
Sumele de natura veniturilor/cheltuielilor din reevaluare se prezintă separat în contul de profit și pierdere, în conturile 755, respectiv 655 (OMFP 1802/2014 pct. 111 alin. (3)).
Efectul asupra amortizării ulterioare e același, indiferent de semn: amortizarea cumulată se elimină din valoarea brută, iar de la data reevaluării activul se amortizează pe noua valoare netă (justă), pe durata rămasă (OMFP 1802/2014 pct. 103-104). Fiscal, atenție la asimetrie: o creștere intră în baza de amortizare fiscală, dar o scădere sub costul istoric nu coboară baza fiscală sub acel cost — valoarea fiscală rămasă neamortizată "se recalculează până la nivelul celei stabilite pe baza costului de achiziție" (Legea 227/2015, art. 7 pct. 44 lit. c).
Ce se greșește în practică
- Se citează pct. 113 sau pct. 114 din OMFP 1802/2014 pentru mecanismul creștere/scădere — punctele acestea tratează alte subiecte (pct. 113: limitele reducerii rezervei; pct. 114: cedarea parțială a terenurilor/clădirilor reevaluate). Temeiul corect al tratamentului creștere/scădere e pct. 111 alin. (1) și (2).
- Se trece automat toată creșterea pe rezervă (105), fără să se verifice dacă activul are o descreștere anterioară recunoscută ca cheltuială — caz în care partea de compensare trebuie să treacă prin 755, nu direct prin 105.
- Se continuă, după reevaluare, amortizarea fiscală pe valoarea contabilă redusă, ignorând că, la o descreștere, baza fiscală rămâne la costul istoric (art. 7 pct. 44 lit. c).
Ce face iConta.eu
Motorul de reevaluare calculează corect ambele ramuri: la creștere, compensează mai întâi o eventuală pierdere anterioară înregistrată pe 655 (venitul aferent intră pe 755, restul pe 105); la scădere, consumă mai întâi soldul rezervei 105 aferente activului, iar restul intră pe 655. Sumele de pornire — soldul contului 105 pentru acel activ și eventuala pierdere anterioară pe 655 — se introduc de operator; aplicația nu le interoghează automat din contabilitate, așa că un contabil care le completează greșit obține un rezultat acceptat necondiționat, fără o verificare încrucișată cu soldurile reale.