Cum funcționează splitarea plăților pentru evitarea plafonului — și de ce e ilegală
„Splitarea" plăților cash — împărțirea unei sume mari în tranșe mici pentru a rămâne sub plafonul legal — nu e o zonă gri. Legea o definește explicit ca practică interzisă, cu nume propriu: plată/încasare fragmentată.
Definiția legală a fragmentării
Legea 70/2015 privind întărirea disciplinei financiare referitoare la operațiunile de încasări și plăți în numerar definește, la art.2:
- încasare fragmentată — „fracționarea sumei de încasat în mai multe tranșe, pentru a evita plafonul de încasare în numerar stabilit prin lege" (lit.a);
- plată fragmentată — „fracționarea sumei de plată în mai multe tranșe, pentru a evita plafonul de plată în numerar stabilit prin lege" (lit.b).
Definiția prinde exact mecanismul „splitării": nu contează câte tranșe sunt sau pe câte zile sunt împărțite — dacă scopul e evitarea plafonului legal, operațiunea se încadrează la fragmentare, indiferent de forma administrativă aleasă.
Interdicția explicită
Legea 70/2015, art.3 alin.(2) și (3), interzice ambele direcții: - la încasare: „sunt interzise încasările fragmentate în numerar de la beneficiari pentru facturile a căror valoare este mai mare de 5.000 lei și, respectiv, de 10.000 lei, în cazul magazinelor cash and carry, precum și fragmentarea facturilor pentru o livrare de bunuri sau o prestare de servicii a căror valoare este mai mare de 5.000 lei, respectiv de 10.000 lei" (alin.(2)); - la plată: „sunt interzise plățile fragmentate în numerar către furnizorii de bunuri și servicii pentru facturile a căror valoare este mai mare de 5.000 lei și, respectiv, de 10.000 lei, către magazinele cash and carry" (alin.(3)).
Observă că legea interzice două forme de fragmentare: fragmentarea plății/încasării în sine (mai multe tranșe cash pentru aceeași factură) și fragmentarea facturii/tranzacției (împărțirea artificială a unei livrări sau prestații în mai multe documente, ca fiecare să pară sub plafon).
Cum se plătește corect o factură mare, fără să încalci legea
Legea oferă mecanismul legal explicit: pentru o factură cu valoare peste 5.000 lei (10.000 lei pentru cash and carry), suma se poate achita astfel — 5.000 lei/10.000 lei în numerar, iar suma care depășește acest plafon poate fi achitată numai prin instrumente de plată fără numerar (Legea 70/2015 art.3 alin.(3), ultima teză). Nu prin mai multe încasări cash care, cumulate, trec pragul.
Regula identică se aplică și la restituiri: pentru facturile stornate aferente bunurilor returnate sau serviciilor neprestate, cu valori peste plafon, restituirea se face 5.000/10.000 lei în numerar, iar restul doar prin instrumente fără numerar (Legea 70/2015 art.9 alin.(1)).
Plafonul între persoane fizice — regulă diferită, aceeași interdicție de fragmentare
Pentru tranzacțiile între persoane fizice (transfer de proprietate, prestări de servicii, împrumuturi), plafonul e mai ridicat — 50.000 lei/tranzacție — dar principiul rămâne identic: sunt interzise încasările și plățile fragmentate în numerar pentru tranzacțiile mai mari de 50.000 lei, precum și fragmentarea unei tranzacții mai mari de 50.000 lei (Legea 70/2015 art.10).
Sancțiunea
Nerespectarea acestor reguli — inclusiv fragmentarea — constituie contravenție, sancționată cu amendă de 10% din suma încasată/plătită care depășește plafonul stabilit, dar nu mai puțin de 100 lei (Legea 70/2015 art.12 alin.(1)).
Practic
Nu există o formă legală de „splitare" a plăților cash pentru a rămâne sub plafon — orice tranșare a unei sume peste plafon, cu scopul evitării acestuia, se încadrează direct în definiția legală de fragmentare, indiferent de câte zile sau documente separate implică. Singura cale legală pentru sume peste plafon e combinația: plafonul maxim în numerar, restul obligatoriu prin bancă.