Numerar peste prag: ce verifică banca
Când firma depune sau retrage numerar de cel puțin echivalentul în lei a 10.000 euro, banca are obligația legală să raporteze operațiunea Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor (ONPCSB). Raportarea nu înseamnă că tranzacția e suspectă: e o raportare automată, pe prag. Separat, banca poate cere documente despre originea banilor. Face asta ca parte din obligația ei de a-și cunoaște clientul.
Pragul de 10.000 euro și operațiunile legate între ele
Legea nr. 129/2019, art. 7 alin. (1), obligă entitățile raportoare să raporteze „tranzacțiile cu sume în numerar, în lei sau în valută, a căror limită minimă reprezintă echivalentul în lei a 10.000 euro, inclusiv operațiunile care au o legătură intre ele”. Dacă tranzacția trece prin bancă, obligația de raportare îi revine băncii (alin. (2)). Raportul se transmite în cel mult 3 zile lucrătoare de la efectuarea tranzacției (alin. (7)).
Precizarea „inclusiv operațiunile care au o legătură între ele” are o consecință practică. Dacă împarți o sumă mare în mai multe depuneri mai mici, prin „spargere” nu scapi de raportare.
Ce verifică banca: măsurile de cunoaștere a clientelei
Legea nr. 129/2019, art. 11 alin. (1), stabilește măsurile standard pe care banca le aplică:
- identifică clientul și îi verifică identitatea (lit. a));
- identifică beneficiarul real și înțelege structura de proprietate și de control a firmei (lit. b));
- evaluează scopul și natura relației de afaceri (lit. c));
- monitorizează continuu tranzacțiile, ca să se asigure că sunt conforme cu profilul activității și al riscului clientului, „inclusiv, după caz, la sursa fondurilor” (lit. d)).
Când evaluează riscul, banca ia în calcul și nivelul activelor tranzacționate sau dimensiunea tranzacțiilor deja efectuate (art. 11 alin. (6) lit. b)). De aceea o depunere mare în numerar, nepotrivită cu activitatea obișnuită a firmei, aduce de regulă întrebări despre proveniența banilor.
Când banca nu efectuează operațiunea
Art. 11 alin. (9): dacă banca nu poate aplica măsurile de cunoaștere a clientelei, de exemplu pentru că firma nu furnizează informațiile cerute, nu trebuie să efectueze tranzacția. Când există motive de suspiciune, banca întocmește în plus un raport de tranzacție suspectă. Raportul de tranzacție suspectă (art. 6 alin. (1)) e un mecanism distinct de raportarea automată pe prag.
Pentru operațiunile ocazionale, adică cele din afara unei relații de afaceri, măsurile standard se aplică de la cel puțin echivalentul a 15.000 euro (art. 13 alin. (1) lit. b) pct. 1). Ele se aplică însă oricând există suspiciuni, indiferent de valoare (lit. d)).
Exemplu
Un magazin depune la bancă încasările din trei zile, în total 60.000 lei. La un curs ipotetic de 5 lei/euro, suma înseamnă aproximativ 12.000 euro, deci peste prag. Banca raportează operațiunea în cel mult 3 zile lucrătoare. Dacă suma e mult peste depunerile obișnuite ale magazinului, e posibil ca banca să ceară documente care arată de unde vin banii.
Pași practici pentru contabil
- Pregătește documentele care justifică numerarul depus: registrul de casă, rapoartele fiscale zilnice, facturile încasate în numerar. Legea contabilității 82/1991, art. 6 alin. (1), cere ca orice operațiune să fie consemnată într-un document justificativ în momentul efectuării ei.
- Depune încasările ritmic, conform fluxului real al activității. Nu fragmenta artificial sumele.
- Răspunde prompt și complet la cererile băncii. Un răspuns lipsă poate duce la refuzul operațiunii (art. 11 alin. (9)).
De reținut
- Pragul de raportare este echivalentul a 10.000 euro în numerar, iar operațiunile legate între ele se adună (Legea nr. 129/2019, art. 7 alin. (1)).
- Raportarea pe prag nu e o acuzație de suspiciune. Raportul de tranzacție suspectă e alt mecanism (art. 6).
- Banca poate cere informații despre sursa fondurilor (art. 11 alin. (1) lit. d)). Fără răspuns, poate refuza operațiunea (art. 11 alin. (9)).
- Documentele justificative ale numerarului sunt cea mai bună apărare.