În ce ordine sechestrează ANAF bunurile firmei: utilajele și produsele finite la urmă
ANAF nu alege la întâmplare ce bunuri sechestrează. Codul de procedură fiscală stabilește șase categorii, într-o ordine fixă. Mai întâi vin bunurile care nu sunt folosite direct în activitatea din care firma își câștigă principalul venit. Utilajele, materiile prime și imobilele care servesc acestei activități vin abia pe locul cinci, iar produsele finite sunt ultimele. Organul fiscal trece la categoria următoare numai dacă valorificarea bunurilor din categoria anterioară nu este posibilă.
Ordinea protejează capacitatea firmei de a lucra în continuare și, implicit, de a-și plăti datoria. Pentru contabil, utilitatea practică e clasificarea propriilor active înainte să o facă executorul.
Temeiul legal
„Sunt supuse sechestrării și valorificării bunurile urmăribile proprietate a debitorului, prezentate de acesta și/sau identificate de către organul de executare silită, în următoarea ordine: a) bunurile mobile și imobile care nu sunt direct folosite în activitatea ce constituie principala sursă de venit; b) bunuri care nu sunt nemijlocit predestinate pentru desfășurarea activității care constituie principala sursă de venit; c) bunurile mobile și imobile ce se află temporar în deținerea altor persoane în baza contractelor de arendă, de împrumut, de închiriere, de concesiune, de leasing și altele;" — Codul de procedură fiscală (Legea 207/2015), art. 227 alin. (2) lit. a)–c) (sursă: anaf_surse/legea_207_2015_consolidat.txt) „d) ansamblu de bunuri în condițiile prevederilor art. 246 ; e) mașini-unelte, utilaje, materii prime și materiale și alte bunuri mobile, precum și bunuri imobile ce servesc activității care constituie principala sursă de venit; f) produse finite." — Codul de procedură fiscală (Legea 207/2015), art. 227 alin. (2) lit. d)–f) (sursă: anaf_surse/legea_207_2015_consolidat.txt)
„Organul fiscal poate trece la sechestrarea bunurilor din următoarea categorie din cele prevăzute la alin. (2) ori de câte ori valorificarea nu este posibilă." — Codul de procedură fiscală (Legea 207/2015), art. 227 alin. (3) (sursă: anaf_surse/legea_207_2015_consolidat.txt)
Cum se citește lista:
- Categoria a): ce nu folosește activității principale. De exemplu, un apartament ținut ca investiție de o firmă de construcții sau o mașină de reprezentanță la o firmă de software.
- Categoria b): ce nu e „nemijlocit predestinat" activității. Bunuri care ajută, dar fără de care activitatea principală merge: mobilier de birou într-un atelier, echipamente de rezervă.
- Categoria c): bunuri date altora. Bunurile proprii aflate temporar la terți, prin închiriere, arendă, împrumut, concesiune sau leasing.
- Categoria d): ansamblul de bunuri. Bunurile care formează împreună un ansamblu, executate în condițiile art. 246.
- Categoria e): baza de producție. Mașini-unelte, utilaje, materii prime și materiale, imobilele care servesc activității principale.
- Categoria f): produsele finite. Sunt ultimele, pentru că din vânzarea lor firma își încasează veniturile.
- Firma poate propune bunurile. Textul vorbește de bunuri „prezentate de acesta și/sau identificate de către organul de executare". Firma își poate prezenta deci ea bunurile, începând cu primele categorii.
- Ordinea nu oprește poprirea. Modalitățile de executare se pot folosi succesiv sau concomitent (art. 227 alin. (5)). Poprirea pe conturi poate merge în paralel cu sechestrul.
- Bunurile cu regim special de circulație se urmăresc doar în condițiile legii lor (alin. (4)).
SC Exemplu SRL produce mobilier și datorează 120.000 lei. În evidență are: un teren intravilan neconstruit, cumpărat ca investiție, 90.000 lei; un autoturism folosit de administrator, 40.000 lei; un camion închiriat altei firme, 60.000 lei; o linie de debitare, 300.000 lei; un stoc de mobilier finit, 75.000 lei. Ordinea legală: terenul (categoria a), autoturismul (a sau b, după folosință), camionul (c), linia de debitare (e) și stocul de mobilier (f). Terenul și autoturismul, 130.000 lei, acoperă datoria. Linia de debitare ar trebui atinsă doar dacă valorificarea lor nu reușește.
Ce se greșește în practică
- Se crede că utilajele de producție nu pot fi sechestrate niciodată. Pot, dar abia după ce categoriile anterioare nu au putut fi valorificate.
- Firma nu prezintă bunuri și lasă executorul să le identifice singur, deși legea îi permite să le propună.
- Un bun folosit sporadic în producție e declarat „esențial" fără documente. Încadrarea în categoria e) trebuie să poată fi arătată, de exemplu prin fișa mijlocului fix și locul de folosință.
- Se presupune că ordinea vizează și conturile bancare. Ea privește sechestrul, nu poprirea.
Ce face iConta.eu
iConta.eu nu propune bunuri pentru sechestru și nu comunică cu organul de executare. Registrul de mijloace fixe din aplicație arată fiecare activ cu cod, denumire, valoare, amortizare la zi, valoare rămasă și data punerii în funcțiune. Stocurile de materii prime și produse finite se văd în modulul de stocuri. Pe această bază contabilul poate face clasificarea pe categoriile de la art. 227 și lista de bunuri propuse. Încadrarea fiecărui bun rămâne decizia lui, aplicația nu o face.