Cele mai scumpe greșeli fiscale ale firmelor mici
Nu toate greșelile fiscale costă la fel. Unele sunt corectabile printr-o declarație rectificativă; altele au sancțiuni fixe, procentuale din sumă, aplicate automat la control. Cele de mai jos sunt printre cele mai frecvente la firmele mici — și printre cele mai scumpe.
Temeiul legal
„constituie contravenții, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni, și se sancționează, prin derogare de la prevederile art. 8 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 [...], cu amendă de 10% din suma încasată/plătită care depășește plafonul stabilit de prezentul capitol pentru fiecare tip de operațiune, dar nu mai puțin de 100 lei." — Legea nr. 70/2015, art. 12 (sursă: anaf_surse/legea_70_2015_consolidat.txt)
- Depășirea plafonului de numerar — orice încasare sau plată în numerar peste plafonul legal (5.000–10.000 lei, în funcție de tip de operațiune) e sancționată cu 10% din suma care depășește plafonul, minimum 100 lei — nu doar din partea excedentară raportată la o factură, ci pe fiecare tip de operațiune fragmentată.
- Nedepunerea declarației de beneficiar real — amendă de 5.000–10.000 lei pentru reprezentantul legal, iar dacă nu se remediază în 30 de zile, poate ajunge la cererea de dizolvare a societății la tribunal (Legea nr. 129/2019, art. 57).
- Evidență contabilă incorectă sau incompletă la control — organul fiscal poate stabili baza de impozitare prin estimare, ceea ce mută sarcina probei pe contribuabil, într-o situație mult mai defavorabilă decât o declarație corectată din timp (Legea nr. 207/2015, art. 106).
- Nedepunerea declarației de impunere — dă dreptul organului fiscal să stabilească din oficiu creanța fiscală, prin estimare, după un termen de înștiințare de 15 zile (Legea nr. 207/2015, art. 107).
- Reținerea greșită a contribuțiilor la salarii (CAS, CASS) — diferența nereținută corect devine, de regulă, o obligație recalculată retroactiv, cu accesorii (dobânzi și penalități de întârziere) aferente perioadei în care a rămas nereținută.
Ce se greșește în practică
- Se tratează plafonul de numerar ca „recomandare", nu ca interdicție legală cu sancțiune procentuală automată, aplicată la fiecare operațiune constatată.
- Se lasă declarația de beneficiar real „pe mai târziu", fără să se realizeze că nedepunerea repetată poate ajunge la dizolvare, nu doar la o amendă.
- Se corectează erorile abia quando apare notificarea de control, când costul remedierii (accesorii, estimare) e mult mai mare decât cel al unei rectificative depuse din proprie inițiativă.
Ce face iConta.eu
iConta.eu urmărește plafonul de numerar la fiecare operațiune de casă și semnalează depășirile, iar modulul de verificare încrucișată compară lunar declarațiile depuse (TVA, salarii) cu rulajele din evidența contabilă, pentru a semnala din timp divergențele care ar putea duce la o estimare din oficiu. Aplicația nu urmărește însă declarația de beneficiar real la Registrul Comerțului — aceasta rămâne o obligație separată, administrativă.