Trebuie să semnez procesul-verbal dacă nu sunt de acord cu constatările?
Răspunsul depinde de ce fel de document e vorba. Pentru marea majoritate a inspecțiilor, rezultatul nu se consemnează într-un „proces-verbal" pe care contribuabilul îl semnează, ci într-un raport de inspecție fiscală — iar acolo garanția contribuabilului e dreptul de a fi ascultat înainte ca raportul să fie finalizat, nu o semnătură de acord/dezacord pe document. Există însă și un caz distinct, expres reglementat, în care organul de inspecție întocmește chiar un proces-verbal semnat de ambele părți, cu posibilitatea explicită de a refuza semnătura: situația în care constatările ar putea întruni elementele unei infracțiuni și sunt sesizate organelor de urmărire penală.
Temeiul legal
„ART. 131 Rezultatul inspecției fiscale (1) Rezultatul inspecției fiscale se consemnează, în scris, într-un raport de inspecție fiscală, în care se prezintă constatările organului de inspecție fiscală din punctul de vedere faptic și legal și consecințele lor fiscale, cu excepția cazurilor în care se fac constatări în legătură cu săvârșirea unor fapte prevăzute de legea penală în legătură cu mijloacele de probă privind stabilirea bazei de impozitare care fac obiectul inspecției fiscale, pentru care sunt aplicabile prevederile art. 132." — Legea 207/2015 (Codul de procedură fiscală), art. 131 alin. (1) (sursă: anaf_surse/legea_207_2015_consolidat.txt)
„ART. 132 Sesizarea organelor de urmărire penală (1) Organul de inspecție fiscală are obligația de a sesiza organele judiciare competente în legătură cu constatările efectuate cu ocazia inspecției fiscale și care ar putea întruni elemente constitutive ale unei infracțiuni, în condițiile prevăzute de legea penală. (2) În situațiile prevăzute la alin. (1) organul de inspecție fiscală are obligația de a întocmi proces-verbal semnat de organul de inspecție fiscală și de către contribuabilul/plătitorul supus inspecției, cu sau fără explicații ori obiecțiuni din partea contribuabilului/plătitorului. În cazul în care cel supus inspecției fiscale refuză să semneze procesul-verbal, organul de inspecție fiscală consemnează despre aceasta în procesul-verbal. În toate cazurile procesul-verbal trebuie comunicat contribuabilului/plătitorului." — Legea 207/2015 (Codul de procedură fiscală), art. 132 alin. (1)-(2) (sursă: anaf_surse/legea_207_2015_consolidat.txt)
Din text rezultă două regimuri diferite, în funcție de ce se întâmplă la inspecție:
- Regula generală (marea majoritate a inspecțiilor): rezultatul se consemnează într-un raport de inspecție fiscală (art. 131), nu într-un proces-verbal semnat de contribuabil. Garanția contribuabilului aici e dreptul de a fi ascultat înainte ca raportul să fie finalizat: „înaintea luării deciziei, organul fiscal este obligat să asigure contribuabilului/plătitorului posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere cu privire la faptele și împrejurările relevante în luarea deciziei" (art. 9 alin. (1)) — iar dacă acest drept a fost exercitat, raportul trebuie să conțină și opinia motivată a organului de inspecție față de punctul de vedere exprimat (art. 131 alin. (2)).
- Regimul special, cu proces-verbal semnat și posibilitate expresă de refuz: se aplică doar dacă constatările ar putea întruni elementele unei infracțiuni și sunt sesizate organelor de urmărire penală (art. 132 alin. (1)). Numai în acest caz organul de inspecție întocmește un proces-verbal pe care contribuabilul îl poate semna „cu sau fără explicații ori obiecțiuni", sau poate refuza să-l semneze — refuzul se consemnează, dar documentul rămâne valabil și „trebuie comunicat contribuabilului/plătitorului" în toate cazurile.
- Refuzul de a semna nu blochează procedura, în ambele situații: la proces-verbalul de la art. 132, organul fiscal consemnează refuzul chiar în document; la raportul de inspecție fiscală obișnuit, contribuabilul nu semnează deloc documentul, ci doar își exprimă punctul de vedere înainte de finalizarea lui.
- Excepția de la audiere (art. 9 alin. (2)) există doar în situații limitate — întârziere periculoasă pentru constatarea stării fiscale reale, modificare sub 10% din creanța stabilită anterior, acceptarea informațiilor prezentate chiar de contribuabil, executare silită sau accesorii fiscale — nu ca regulă generală.
Ce se greșește în practică
- Se presupune că orice inspecție fiscală se încheie cu un „proces-verbal" pe care contribuabilul îl semnează sau îl refuză — de fapt, marea majoritate a inspecțiilor se încheie cu un raport de inspecție fiscală (art. 131), unde nu există această mecanică de semnătură/refuz; procesul-verbal cu drept expres de refuz al semnăturii (art. 132) apare doar când constatările sunt sesizate organelor de urmărire penală.
- Se crede că refuzul de a semna procesul-verbal de la art. 132 „anulează" documentul sau împiedică organul fiscal să continue procedura — de fapt, refuzul se consemnează și documentul rămâne valabil, fiind oricum comunicat contribuabilului.
- Se așteaptă pasiv finalizarea raportului de inspecție fiscală, fără să se exercite dreptul de a fi ascultat înainte de finalizarea lui — odată raportul emis, exprimarea punctului de vedere se mută pe calea contestației, mai greoaie decât dialogul din timpul inspecției.
- Se invocă lipsa audierii abia în instanță, deși legea cere ca excepția lipsei audierii să fie invocată odată cu formularea contestației administrative (art. 9 alin. (4)), nu ulterior.
Ce face iConta.eu
La data acestui ghid, iConta.eu nu participă în vreun fel la desfășurarea unei inspecții fiscale sau la redactarea/semnarea proceselor-verbale de control — aplicația oferă evidența contabilă generală și, prin modulul de control fiscal, semnalează contabilului riscurile identificate în propriile date (de exemplu, declarații care nu corespund cu operațiunile înregistrate), dar interacțiunea directă cu inspectorii ANAF, inclusiv decizia de a semna sau nu un document și cu ce obiecțiuni, rămâne integral responsabilitatea contribuabilului și a contabilului său.