Care este tratamentul fiscal al reparațiilor la mijloacele fixe amortizabile?
O întrebare frecventă la orice mijloc fix aflat deja în funcțiune: o cheltuială făcută pe el (reparație, piesă înlocuită, îmbunătățire) se trece direct pe cheltuieli, sau se adaugă la valoarea activului și se amortizează mai departe? Răspunsul depinde de natura cheltuielii, nu de mărimea ei.
Temeiul legal
În cazul metodei de amortizare liniară, amortizarea se stabilește prin aplicarea cotei de amortizare liniară la valoarea fiscală de la data intrării în patrimoniul contribuabilului a mijlocului fix amortizabil.
— Codul fiscal (Legea 227/2015), art.28 alin.(6)
Baza de calcul a amortizării fiscale este valoarea fiscală de la data intrării în patrimoniu a mijlocului fix. Regula generală, cunoscută din practica contabilă și fiscală, e că:
- o reparație curentă/de întreținere (readuce activul la parametrii inițiali, fără să-i sporească valoarea sau durata de funcționare) este cheltuială deductibilă integral, în luna în care se efectuează;
- o modernizare/îmbunătățire (sporește valoarea, capacitatea sau durata normală de utilizare a activului) se capitalizează — adică majorează valoarea de la care se calculează în continuare amortizarea.
Atenție onestă: dosarul de cercetare F247 (funcționalitatea "Mijloace fixe" din iConta.eu) nu conține un text legal verbatim dedicat exclusiv acestei distincții reparație/modernizare — corpusul verificat acoperă definirea bazei de amortizare (art.28) și regimurile pe categorie, nu și tratamentul cheltuielilor ulterioare intrării activului în patrimoniu. Regula de mai sus este principiul general, larg cunoscut; pentru o speță concretă (mai ales una cu valoare mare sau discutabilă), verificați separat cu un consultant fiscal înainte de a o trata definitiv într-un fel sau altul.
Ce se greșește în practică
- Se trece pe cheltuieli integral o modernizare mare (ex. înlocuirea unui echipament complet cu unul superior), deși ar fi trebuit capitalizată și amortizată.
- Se capitalizează greșit o reparație de întreținere obișnuită, umflând artificial valoarea mijlocului fix și "întinzând" o cheltuială care era deductibilă imediat.
- Nu se păstrează documentația (deviz, factură, proces-verbal) care să justifice ulterior, la un control, de ce o cheltuială a fost tratată într-un fel sau altul.
Ce face iConta.eu
Registrul de mijloace fixe (Firma > Mijloace fixe) ține evidența valorii de intrare, a
amortizării la zi și a valorii rămase pentru fiecare activ, pe metoda lui reală de amortizare.
Aplicația nu are o funcție dedicată care să claseze automat o cheltuială ulterioară drept
"reparație" sau "modernizare" — această decizie rămâne integral a contabilului. Dacă
modernizarea trebuie capitalizată, majorarea valorii activului nu se face prin fluxul formal
de reevaluare (acela e destinat exclusiv ajustării la valoarea justă, conform OMFP 1802/2014,
și taie durata de amortizare pe etape) — contabilul trebuie să gestioneze separat corectarea
valorii mijlocului fix, de exemplu prin actualizarea registrului la import.