Cum se tratează luna de concediu în condiția de salariat micro
Condiția „are cel puțin un salariat", care ține o firmă în regimul de impozitare pe veniturile microîntreprinderilor, nu se verifică zi de zi sau lună de lună ca o bifă simplă — Codul fiscal tratează separat perioada de suspendare a contractului de muncă, cu o fereastră de toleranță de 30 de zile pe an fiscal.
Temeiul legal
„(3^1) În sensul prezentului titlu, în cazul în care raportul de muncă este suspendat, potrivit legii, condiţia prevăzută la art. 47 alin. (1) lit. g) se consideră îndeplinită dacă perioada de suspendare este mai mică de 30 de zile şi situaţia este înregistrată pentru prima dată în anul fiscal respectiv. În caz contrar sunt aplicabile, în mod corespunzător, dispoziţiile art. 52 alin. (3)." — Codul fiscal (Legea 227/2015), art. 48 alin. (3^1), în vigoare de la 25.02.2026 (sursă: anaf_surse/cod_fiscal_227_2015_consolidat.txt)
„(3) În cazul în care, în cursul unui an fiscal, o microîntreprindere nu mai îndeplinește condiția prevăzută la art. 47 alin. (1) lit. g), microîntreprinderea datorează impozit pe profit începând cu trimestrul următor celui în care a încetat raportul de muncă. Pentru o microîntreprindere cu un singur salariat, al cărui raport de muncă încetează, condiția prevăzută la art. 47 alin. (1) lit. g) se consideră îndeplinită dacă, în termen de 30 de zile de la încetarea raportului de muncă, este angajat un nou salariat cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată sau pe durată determinată pe o perioadă de cel puțin 12 luni. În cazul în care, în acest termen nu se angajează un nou salariat, microîntreprinderea datorează impozit pe profit începând cu trimestrul următor celui în care a încetat raportul de muncă." — Codul fiscal (Legea 227/2015), art. 52 alin. (3) (sursă: anaf_surse/cod_fiscal_227_2015_consolidat.txt)
Practic, luna (sau lunile) în care singurul salariat e în concediu fără plată se tratează astfel, în funcție de durată și de câte astfel de situații au mai fost în același an:
- dacă suspendarea (concediul fără plată) durează sub 30 de zile și e prima astfel de situație înregistrată în anul fiscal respectiv, condiția de salariat se consideră îndeplinită pe toată durata ei — firma rămâne micro, fără nicio schimbare de regim;
- dacă suspendarea depășește 30 de zile, sau dacă mai e o a doua suspendare în același an, se aplică regula de la art. 52 alin. (3), gândită inițial pentru încetarea raportului de muncă: microîntreprinderea datorează impozit pe profit din trimestrul următor celui în care condiția a încetat să fie îndeplinită;
- articolul 52 alin. (3) mai conține o supapă, dar strict pentru încetarea efectivă a raportului de muncă (nu pentru suspendare): dacă în 30 de zile de la încetare e angajat un salariat nou, cu contract pe durată nedeterminată sau determinată de minimum 12 luni, condiția se consideră tot îndeplinită.
Ce se greșește în practică
- Se numără concediul fără plată „pe luni calendaristice" (de exemplu „o lună de concediu = o lună fără salariat, deci nu contează"), în loc de regula exactă din lege, care e pe zile de suspendare (sub 30) și pe frecvență în anul fiscal (prima dată).
- Se aplică regula excepției (30 de zile pentru angajarea unui salariat nou) și la suspendare, deși ea e scrisă explicit pentru încetarea raportului de muncă, nu pentru concediul fără plată.
- Se ignoră condiția „prima dată în anul fiscal respectiv" — dacă salariatul a mai avut o suspendare mai devreme în același an, chiar scurtă, a doua suspendare nu mai beneficiază automat de aceeași excepție.
Ce face iConta.eu
Subiectul privește încadrarea fiscală a firmei la impozitul micro versus impozitul pe profit, o decizie de statut al firmei — nu un calcul de salarizare sau de concediu individual. La data acestui ghid, iConta.eu nu urmărește automat această condiție (nici durata suspendărilor contractului de muncă, nici numărul lor pe an fiscal) — nu am găsit în cod nicio funcționalitate dedicată acestui calcul.
Aplicația calculează corect salariul și indemnizațiile aferente perioadelor de concediu pentru salariatul din statul de plată, indiferent de regimul de impozitare al firmei, dar evaluarea condiției de eligibilitate pentru impozitul micro, lună de lună, rămâne o verificare pe care contabilul o face separat, pe baza regulii de mai sus.