Cum tratez TVA când furnizorul este din UE, dar bunurile sunt deja în România?
Naționalitatea furnizorului nu decide regimul de TVA — decide traseul fizic al bunurilor. Dacă marfa era deja în România când ai cumpărat-o, nu a existat achiziție intracomunitară, oricât de „european” ar arăta furnizorul pe factură.
Temeiul legal
„CF art. 268 alin. (1)-(3) lit. a) — Operațiuni impozabile; alin. (3) lit. a) — AIC de bunuri (altele decât mijloace de transport noi/accizabile) urmând unei LIC scutite.” — cod_fiscal_227_2015_consolidat.txt L16593-16626, dosarul F050.
O achiziție intracomunitară presupune, prin definiție, o livrare intracomunitară „de partea cealaltă” — adică un transport de bunuri dintr-un stat membru către România. Dacă bunurile se aflau deja pe teritoriul românesc (de exemplu, furnizorul avea deja stoc aici), nu există acest transport, deci nu există nici achiziție intracomunitară — indiferent că furnizorul e o firmă înregistrată în alt stat membru.
Ce se greșește în practică
- Se încadrează automat ca AIC orice factură de la un furnizor cu sediu în UE, fără să se verifice de unde a plecat efectiv marfa.
- Se cere furnizorului un cod de TVA străin și se așteaptă factură fără TVA, deși operațiunea reală e o livrare locală (dacă furnizorul e înregistrat și în România) sau alt tip de operațiune, nu o AIC.
- Se declară eronat operațiunea în D390 — o operațiune care nu e AIC nu are ce căuta acolo, iar partenerul nu are ce raporta simetric în statul lui.
Ce face iConta.eu
Ecranul de achiziție intracomunitară din categoria „Extern” e gândit pentru operațiuni cu transport real dintr-un alt stat membru — cere cod TVA furnizor UE, valoare și tip (bunuri/servicii). Pentru o marfă deja aflată în România, operațiunea nu se introduce pe acest ecran; se tratează ca achiziție internă obișnuită, cu regimul de TVA aplicabil facturii primite.